1. [DEX '09] FAMILIARIZARE s. f. Acțiunea de a (se) familiariza. [Pr.: -li-a-] – V. familiariza.
2. [MDA2] familiarizare sf [At: MAIORESCU, CR. II, 369 / P: ~li-a~ / Pl: ~zări / E: familiariza] Acomodare cu ceva sau cu cineva printr-un contact mai îndelungat Si: (rar) familiarizat1.
3. [DLRLC] FAMILIARIZARE s. f. Acțiunea de a (se) familiariza; obișnuință, cunoaștere îndeaproape. A avea pretenția... de a stabili... criterii rigide... arată foarte puțină familiarizare cu disciplinele care se ocupă de aceste manifestări. GHEREA, ST. CR. III 58.
4. [DLRM] FAMILIARIZARE s. f. Acțiunea de a (se) familiariza ; obișnuință ; cunoaștere îndeaproape. [Pr.: -li-a-]
5. [DN] FAMILIARIZARE s.f. Acțiunea de a (se) familiariza și rezultatul ei; acomodare. [< familiariza].
6. [DEX '09] FAMILIARIZA, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser.
7. [MDA2] familiariza vt [At: ODOBESCU, S. I, 261 / P: ~li-a~ / Pzi: ~zez / E: fr familiariser] 1-2 A (se) obișnui cu ceva sau cu cineva printr-un contact mai îndelungat.
8. [CADE] *FAMILIARIZA (-izez) vb. tr. și refl. 1 A (se) deprinde să trăească fără sfială, fără ceremonii cu cineva ¶ 2 A (se) deda, a (se) obicinui [fr.].
9. [DLRLC] FAMILIARIZA, familiarizez, vb. I. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») Refl. A se obișnui, a se deprinde cu o idee, cu o problemă, cu o situație etc.; a căpăta cunoștințe într-un anumit domeniu. O vizită, două, trei, pînă să se familiarizeze cu atmosfera... cu inerția uzinei. CĂLUGĂRU, O. P. 90. De cînd tot venim, ne-am familiarizat cu gara. SAHIA, N. 50. Ai să te orientezi și o să te familiarizezi cu situația. REBREANU, P. S. 140. ◊ Tranz. Școala care o făcuse... o familiarizase întrucîtva cu această viață de spital. BART, E. 313. Hogii turci îl familiarizară cu limba și literatura otomană. ODOBESCU, S. I 261.
10. [DLRM] FAMILIARIZA, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A se obișnui sau a face pe cineva să se obișnuiască, să se deprindă cu o problemă, cu o situație etc., a căpăta sau a da cuiva cunoștințe într-un anumit domeniu. [Pr.: -li-a-] – Fr. familiariser.
11. [DN] FAMILIARIZA vb. I. tr., refl. A (se) obișnui cu (ceva); a cunoaște sau a face să cunoască mai bine un lucru, a (se) deprinde cu ceva. [< fr. familiariser].
12. [MDN '00] FAMILIARIZA vb. tr., refl. a (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva. (< fr. familiariser)
13. [Șăineanu, ed. VI] familiarizà v. a (se face) familiar, de aproape cunoscut.
14. [Scriban] *familiarizéz v. tr. (d. familiar; fr. -ariser). Fac familiar, deprind. V. refl. Mă deprind: aceștĭ elevĭ s’aŭ familiarizat cu fizica.
15. [DOOM 3] familiarizare (desp. -li-a-) s. f., g.-d. art. familiarizării
16. [DOOM 2] familiarizare (-li-a-) s. f., g.-d. art. familiarizării
17. [DOOM 3] familiariza (a ~) (desp. -li-a-) vb., ind. prez. 1 sg. familiarizez, 3 familiarizează; conj. prez. 1 sg. să familiarizez, 3 să familiarizeze
18. [DOOM 2] familiariza (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL