1. [DEX '09] FANFARON, -OANĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care face caz de calități închipuite, care se laudă cu meritele sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron.
2. [MDA2] fanfaron, ~oană smf, a [At: ALEXANDRESCU, M. 270 / V: famf- / Pl: ~i, ~oane / E: fr fanfaron] 1-2 (Persoană) care se laudă cu calități închipuitte
3. [CADE] *FANFARON, -OANĂ adj. și sm. f. 1 Care se laudă din cale afară cu vitejia pe care n’o are ¶ 2 Lăudăros, palavragiu: sgîrcit și ~ în același timp, îi plăcea să vadă casa bine ținută D. -ZAMF.; păzește-te de vorbe fanfaronae sau flecare PANN. [fr.].
4. [DEX '98] FANFARON, -OANĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care se laudă pentru calități închipuite, care face caz de meritele acțiunilor sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron.
5. [DLRLC] FANFARON, -OANĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se laudă cu calități închipuite; îngîmfat, lăudăros. Nu, draga mea, nu-i de noi lumea asta de irozi, de trîntori și de fanfaroni. VLAHUȚĂ, O. A. 363. S-a vorbit într-o casă de un fanfaron mare, Declamînd sentimenturi ce singur nu le are. ALEXANDRESCU, P. 93. ◊ (Adjectival) Zugravul fanfaron nu-i era lui pe plac. PAS, Z. I 205.
6. [DLRM] FANFARON, -OANĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f. Persoană care se laudă cu calități închipuite; lăudăros. – Fr. fanfaron.
7. [DN] FANFARON, -OANĂ s.m. și f. Om lăudăros, care face pe viteazul. [Var. famfaron, -oană s.m.f. / < fr. fanfaron, cf. sp. fanfarón].
8. [MDN '00] FANFARON, -OANĂ s. m. f. om lăudăros, care face pe viteazul. (< fr. fanfaron)
9. [Scriban] *fanfarón, -oánă adj. și s. (fr. fanfaron, d. sp. fanfarrón, de unde și it. fanfarone. V. farfara). Lăudăros, înfumurat, îngînfat.
10. [MDA2] famfaron, ~oană smf vz fanfaron
11. [DN] FAMFARON, -OANĂ s.m. și f. v. fanfaron.
12. [DOOM 3] fanfaron adj. m., s. m., pl. fanfaroni; adj. f., s. f. fanfaroană, pl. fanfaroane
13. [DOOM 2] fanfaron adj. m., s. m., pl. fanfaroni; adj. f., s. f. fanfaroană, pl. fanfaroane
14. [MDO] fanfaron
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL