1. [MDA2] faliat, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: falia cf fr faillé] (D. relief) Care formează o falie.
2. [DN] FALIAT, -Ă adj. (Despre relief) Dislocat de falii, care formează o falie. [Cf. fr. faillé].
3. [DEX '09] FALIA, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler.
4. [MDA2] falia vtr [At: DN3 / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: fr failler] 1-2 A (i se) produce o falie (1). 3-4 A (se) disloca.
5. [DN] FALIA vb. I. tr., refl. (Geol.) A (se) produce o falie, a face o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. [Pron. -li-a, p. i. 3 -iază. / < fr. failler].
6. [MDN '00] FALIA vb. tr., refl. a (se) produce o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. (< fr. failler)
7. [DOOM 3] falia (a ~) (a produce o falie) (rar) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. faliez (desp. -li-ez), 3 faliază, 1 pl. faliem; conj. prez. 1 sg. să faliez, 3 să falieze; ger. faliind (desp. -li-ind)
8. [DOOM 2] falia (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliază; conj. prez. 3 să falieze (-li-e-); ger. faliind (-li-ind)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL