Definiție și ce înseamnă fâlfâi

1. [DEX '09] FÂLFÂI, pers. 3 fâlfâie, vb. IV. 1. Intranz. (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul. 2. Intranz. și tranz. A (se) legăna, a flutura o pânză, un steag, o batistă etc. în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii. 3. Intranz. (Despre flăcări) A pâlpâi. [Var.: fâlfăi vb. IV] – Fâl + f[âl] + suf. -âi.

2. [MDA2] fâlfâi [At: (a. 1826) LOGHICA, ap. GCR II, 254/20 / V: ~făi, făl~, fălfăi / Pzi: ~esc, ~ / E: fâl + f(âl) + -ăi] 1 vi (D. păsări, adesea complinit prin „din aripă”, „aripi”, rar „cu aripa” ori „aripile”) A da din aripi, producând zgomotul specific zborului. 2 vi (D. o pânză, un steag, o batistă etc.) A flutura (3). 3 vtf (Rar) A agita în aer un obiect Si: a flutura (8). 4 vi (D. o flacără) A pâlpâi. 5 vr (Fam; îe) A i se ~ A nu-i păsa.

3. [DEX '98] FÂLFÂI, pers. 3 fâlfâie, vb. IV. 1. Intranz. (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul. 2. Intranz. și tranz. A (se) legăna (o pânză, un steag, o batistă etc.) în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii; a flutura. 3. Intranz. (Despre o flacără) A pâlpâi. [Var.: fâlfăi vb. IV] – Fâl + f[âl] + suf. -âi.

4. [DEX '09] FÂLFĂI vb. IV v. fâlfâi.

5. [MDA2] fălfăi v vz fâlfâi

6. [MDA2] fălfâi v vz fâlfâi

7. [MDA2] fâlfăi v vz fâlfăi

8. [CADE] FÎLFÎI (-fîiu) vb. intr. 1 A da din aripi producînd fîșîitul caracteristic sborului: lighioile bătăturilor fîlfîiră, speriate, în frunzișul pomilor DLVR; ‼ tr. stoluri de rațe sălbatice își fîlfîie aripele greoaie pe deasupra apei VLAH. ¶ 2 A flutura, a se mișca în vînt (vorb. de o pînză, un steag, etc.), a se agita: a privit tot înapoi la năframa ei care fîlfîia de departe CAR.; sute de steaguri fîlfîe în aer VLAH.; tr.: intram radios ... în odaie fîlfîind o hîrtie de o sută BR. -VN. [onom.].

9. [DLRLC] FĂLFÎI vb. IV v. fîlfîi.

10. [DLRLC] FÎIFÎI, pers. 3 fîlfîie, vb. IV. Intranz. 1. A da din aripi, producînd zgomotul caracteristic zborului. Din cînd în cînd saltă dintr-o brazdă neagră o ciocîrlie care fîlfîie pe deasupra noastră și țîrîie ușurel. SADOVEANU, O. A. II 116. Și fîlfîie deasupra-i, gonindu-se în roate, Cu-aripele-ostenite, un alb ș-un negru corb. EMINESCU, O. I 93. ◊ (Metaforic) Și-i era sufletul luminat, căci încetase a fîlfîi în ființa lui fluturele negru al neliniștii. SADOVEANU, N. P. 61. Peste fruntea-i încinsă de lauri, Larg fîlfîit-a Aripa slavei. TOMA, C. V. 40. Neagră-n urmă-ți noaptea vine, Fîlfîind din aripi pline De mister. COȘBUC, P. I 220. 2. (Despre o pînză, un steag etc.) A flutura, a se legăna în bătaia vîntului. Un steag fîlfîia întipărit pe cerul verde. CAMILAR, N. I 73. Pe luciul Dunării... Ian că se zărea plutind, Cu lopețile vîslind, Cu pînzele fîlfîind, Un caic mare, bogat. ALECSANDRI. P. P. 124. ◊ Tranz. A sărit sprinten din mersul trenului, fîlfîindu-și pelerina bogată. GALAN, Z. R. 170. 3. (Despre o flacără) A pîlpîi. Pe pereți, în bezna rece, Fîlfîind ca o aripă, para focului se trece. VLAHUȚĂ, P. 62. Lampa fîlfîia lungă, ca și cînd ar fi vrut să ajungă tavanul. EMINESCU, N. 58. – Prez. ind. și: fîlfîiește (ALEXANDRESCU, M. 158). – Variante: fălfîi (ISPIRESCU, L. 276), fîlfăi (SAHIA, U.R.S.S. 7) vb. IV.

11. [DLRLC] FÎLFĂI vb. IV v. fîlfîi.

12. [Șăineanu, ed. VI] fălfăì v. 1. a sbura în voia vântului: ciocârliile fălfăiau; 2. a se mișca în undulațiuni: steagurile fâlfăiau. [Onomatopee ce imită freamătul aripilor în sbor: fălf! fălf!].

13. [Scriban] fîlfîĭ, a -í v. intr. (imit. înrudit cu vsl. *fŭflati [Bern.], a șopti, a bîlbîi, precum și cu flutur. Cp. cu bîlbîĭ, pîlpîĭ, gîlgîĭ). Se zice despre huĭetu pe care-l fac aripile’n zbor orĭ pînza orĭ păru în vînt: steagurile fîlfîĭe.

14. [DOOM 3] fâlfâi (a ~) vb., ind. prez. 3 fâlfâie, imperf. 3 pl. fâlfâiau; conj. prez. 3 să fâlfâie

15. [DOOM 2] fâlfâi (a ~) vb., ind. prez. 3 fâlfâie, imperf. 3 sg. fâlfâia; conj. prez. 3 să fâlfâie

16. [MDO] fîlfîi (ind. prez. 3 sg. și pl. fîlfîie)

17. [IVO-III] fâlfâiu, -fâe 3, -fâiam 1 imp.

18. [Argou] a i se fâlfâi (cuiva de ceva) expr.a nu-i păsa (cuiva de ceva); a-i fi perfect indiferent (cuiva de ceva).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro