1. [DEX '09] FALET, faleturi, s. n. (Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. – Cf. falaitar.
2. [MDA2] falet [At: V. A. URECHIA, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: ns cf falaitar] (înv) 1 sn Atelaj de patru cai înhămați la o trăsură (caii din față fiind încălecați de un vizitiu). 2 snp (Csnp) Hamuri.
3. [CADE] ‡FALET (pl. -eturi) sn. Atelaj de patru cai înhămați cîte o pereche și pe doi din cari încalecă doi vizitii sau surugii în costume bogate: o cucoană ... permițîndu-și într’o zi a ieșit la plimbare cu ~uri a produs un mare scandal ALECS. [comp. FALAITAR].
4. [DLRLC] FALET, faleturi, s. n. (Învechit) Atelaj compus de obicei din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de cîte un vizitiu. Pentru o carîtă cu roțile poliite, telegari ungurești, faleturi și livrele, 840 de galbini. ALECSANDRI, T. 1354.
5. [DLRM] FALET, faleturi, s. n. Înv. Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de cîte un vizitiu. – Comp. falaitar.
6. [Șăineanu, ed. VI] falet n. od. echipaj: faleturi și livrele AL. [Abstras din falaitar].
7. [Scriban] *falét n., pl. urĭ (d. falaĭtar). Vechĭ. Trăsură cu patru caĭ înaintașĭ.
8. [MDA2] făleț, ~eață a [At: LB / V: fel~ / Pl: ~i, ~e / E: făli + -eț] (Trs) 1 Mândru. 2 Lăudăros. 3 Trufaș.
9. [MDA2] feleț, ~eață a vz făleț
10. [DEXI] făléț, -eață adj. (reg.) 1 Care este mîndru, trufaș. 2 Care este lăudăros. • pl. -eți, -ețe. / făli1 + -eț.
11. [CADE] FĂLEȚ adj. Trans. Băn. Fălos, trufaș, fudul, mîndru: Ce te ții, mîndro, făleață, Că nu-i măta judeceasă? TOC.; La mîndra cea albineață, Nu-mi place că-i prea făleață NOV. [vsl. hvalĭcĭ].
12. [DOOM 3] falet (înv.) s. n., pl. faleturi
13. [DOOM 2] falet (înv.) s. n., pl. faleturi
14. [DAR] făleț, -eață, adj. (reg.) fălos, mândru, fudul, trufaș, arogant, lăudăros.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL