1. [DEX '09] FARAFASTÂC, farafastâcuri, s. n. (Fam. și peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fason. – Cf. ngr. farafás „fanfaron”.
2. [MDA2] farafastâc sn [At: NEGRUZZI, S. I, 260 / V: fala~, ~tic / Pl: ~uri / E: ns cf ngr φαραφάς „fanfaron”] (Fam; prt; mpl) 1-2 Podoabă sau ornament inutil. 3 Moft.
3. [DEX '98] FARAFASTÂC, farafastâcuri, s. n. (Fam. și peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fasoane. – Cf. ngr. farafás „fanfaron”.
4. [MDA2] falafastâc sn vz farafastâc
5. [MDA2] farafastic sn vz farafastâc
6. [DLRLC] FARAFASTÎC, farafastîcuri, s. n. (Învechit și familiar; mai ales la pl.) 1. Ornamente fără valoare, zorzoane, nimicuri, fleacuri. De aș avea nenorocirea să aib în numele și porecla mea atîte farafastîcuri, nu mi-aș mai scoate obrazul printre oameni. NEGRUZZI, S. I 260. 2. Mofturi, fasoane. Ceaurescu, plictisit de ceea ce socoate el că sînt farafastîcuri, își ciupește mereu barba, disprețuitor. CAMIL PETRESCU, O. I 295. Cucoană Gahiță, m-am săturat... de toate farafastîcurile d-tale. ALECSANDRI, T. 1016.
7. [DLRM] FARAFASTÎC, farafastîcuri s. n. (Înv. și fam.; de obicei la pl.) 1. Ornamente fără valoare; nimicuri, zorzoane, fleacuri. 2. Mofturi, fasoane. – Comp. ngr. farafas « fanfaron ».
8. [Șăineanu, ed. VI] farafastic n. Mold. 1. pl. mofturi: m’am săturat de toate farafasticurile d’tale AL.; 2. pl. dichisuri femeiești; 3. Tr. horbote. [Origină necunoscută].
9. [Scriban] falafastîc, și (maĭ des) farafastîc n., pl. urĭ (turc. pop. falan fystyk, lit. filan fystyk, asta și aceĭa). Pl. Mofturĭ, alintăturĭ: ĭa nu maĭ umblațĭ cu farafastîcurĭ și plecați odată! Zorzoane, fleacurĭ: rochie cu farafastîcurĭ. – Forma fala- în rev. I. Crg. 2, 134, și Ion Adam în ziaru Minerva, 26 Apr. 1911, 4, 5.
10. [Scriban] farafastîc, V. falafastîc.
11. [DOOM 3] farafastâc (fam.) s. n., pl. farafastâcuri
12. [DOOM 2] farafastâc (fam.) s. n., pl. farafastâcuri
13. [DER] farafastîc (farafastîcuri), s. n. – 1. Fleac, bagatelă. – 2. Moft, capriciu, fasoane. Tc. falan-fistik (Iogu, GS, IV, 384), probabil încrucișat cu ngr. φαραφᾶς „fanfaron” (Cihac, II, 576; DAR), sau cu vreo intenție expresivă (cf. Iordan, BF, II, 189).
14. [Argou] farafastâc, farafastâcuri s. n. (peior., de obicei la pl.) 1. podoabă sau ornament fără valoare 2. capriciu, moft
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL