1. [DEX '09] FAETON, faetoane, s. n. 1. Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2. Vehicul ușor, cu două roți, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras de un cal; șaretă. [Pr.: fa-e-] – Din fr. phaéton.
2. [MDA2] faeton sn [At: ALECSANDRI, T. 1229 / P: ~fa~e~ / V: fait~ / Pl: ~oane / E: fr phaéton] 1 Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2 Automobil asemănător faetonului (1). 3 Șaretă. 4 (Mun; înv) Cotigă (1) pe două roți, pe arcuri (utilizată mai ales de lăptari).
3. [CADE] *FAETON (pl. -oane) sn. Trăsură elegantă deschisă (de diferite forme), caleașcă înaltă și ușoară, pe patru roate: Pe malurile Senei, în ~ de gală, Cezarul trece palid, în gînduri adîncit EMIN. [fr.].
4. [DLRLC] FAETON, faetoane, s. n. 1. Trăsură cu patru roți, cu capotă pentru scaunul din față. Pe malurile Senei, în faeton de gală, Cezarul trece palid, în gînduri adîncit. EMINESCU, O. I 61. Veți avea bunătate a pune asemenea la dispoziția vărului faetonul cel albastru. ALECSANDRI, T. 1229. ♦ Autoturism asemănător cu această trăsură. 2. (Munt.) Caretă cu două roți pe arcuri, utilizată mai ales de lăptari. Intrau lăptarii în oraș, în faetoane sîrbești trase de cai mici cu trapul mărunt și repede. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 350. – Variantă: (regional) faiton (SADOVEANU, A. L. 183) s. n.
5. [DLRM] FAETON, faetoane, s. n. 1. Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față. ♦ Autoturism asemănător cu această trăsură. 2. (Reg.) Caretă cu două roți pe arcuri, utilizată mai ales de lăptari. – Fr. phaéton.
6. [DN] FAETON s.n. 1. Trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, de diferite forme. 2. Șaretă înaltă cu două roți. // s.m. Pasăre palmipedă din mările tropicale, cu cioc ascuțit și coadă lungă. [Pron. fa-e-. / < fr. phaéton].
7. [MDN '00] FAETON1 s. n. 1. trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, pe arcuri, cu o singură banchetă, trasă de un cal. 2. șaretă cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față. ◊ autoturism asemănător cu o trăsură. (< fr. phaéton)
8. [Șăineanu, ed. VI] faeton n. trăsură înaltă și ușoară pe patru roate: în faeton de gală EM. [V. Phaeton].
9. [Scriban] *faetón n., pl. oane (fr. phaéton, după numele mitologiculuĭ Faeton, care a obținut de la tatăl săŭ, Soarele, să conducă o dată caru luminos, cu care întîmplare caiĭ aŭ luat vînt, și el s’a prăpădit). Un fel de trăsură boĭerească înaltă cu patru locurĭ. Sec. 19. Est. (faiton, după rus. faetón, turc. faiton). Trăsură publică, droșcă, birjă. Azĭ. Munt. (faiton). Brișcă cu doŭă roate întrebuințată de lăptariĭ din Bucureștĭ la dus lapte la cliențĭ.
10. [MDA2] faiton sn vz faeton
11. [DLRLC] FAITON s. n. v. faeton.
12. [Scriban] faitón, V. faeton.
13. [DOOM 3] faeton2 (șaretă) s. n., pl. faetoane
14. [DOOM 2] faeton (vehicul) (fa-e-) s. n., pl. faetoane
15. [MDO] faeton, pl. faetoane
16. [DER] faeton (faetoane), s. n. – Trăsură descoperită. – Var. faiton. Mr. paitone. Fr. phaéton. În mr., din it. faeton.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL