1. [MDA2] fai sns [At: Ams. / Pl: ~uri / E: fr faille] (Înv) Mătase țesută cu fir gros.
2. [DLRLC] FAI s. n. Tafta de mătase naturală. – Scris și: (după franțuzește) faille.
3. [DLRM] FAI s. n. Tafta de mătase naturală. – Fr. faille.
4. [MDN '00] FAI s. n. țesătură cu firul foarte accentuat, formând dungi în relief. (< fr. faille)
5. [Scriban] *faĭ n., pl. urĭ (fr. faille, d. ol. falie, care vine poate d. lat. velum, văl). Un fel de stofă de matasă (cam ca taftaŭa).
6. [DEX '09] FA2 interj. Termen cu care cineva se adresează la țară unei persoane de sex feminin. [Var.: fă interj.] – Scurtat din fa[tă] și influențat de mă.
7. [DEX '09] FĂ interj. v. fa.
8. [MDA2] fa2 i vz fă
9. [MDA2] fă i [At: PANN, P. V. I, 23/24 / V: fa, făi, fe, fou / E: fa(tă), influențat de mă] 1 (Pfm) Termen de adresare pentru o persoană de sex feminin. 2 (Pop; rar) Termen de adresare pentru un animal de casă de sex feminin.
10. [MDA2] făi i vz fă
11. [MDA2] fe i vz fă
12. [MDA2] fou i vz fă
13. [CADE] FĂ1! ❍FA! interj. pop. Strigătul cu care se chiamă o femeie sau o fată, corespunzător lui mă! cu care se chiamă bărbații.
14. [DEX '98] FA2 interj. v. fă.
15. [DEX '98] FĂ interj. (Pop.) Termen cu care cineva se adresează la țară unei persoane de sex feminin. [Var.: fa interj.] – Scurtat din fa[tă] și influențat de mă.
16. [DLRLC] FA1 interj. v. fă.
17. [DLRLC] FĂ interj. (Și în forma fa; popular) Termen cu care cineva se adresează unei persoane de sex feminin. Fa, Oană, ție ți-e lene. Oana: Ba. DELAVRANCEA, A. 7. Și unde le duci? – Ia auzi, unde le duc! acasă, fă, ție și copiilor. ISPIRESCU, L. 268. Vidro fa, nevastă rea! ALECSANDRI, P. P. 100. – Variantă: fa interj.
18. [DLRM] FA1 interj. v. fă.
19. [Șăineanu, ed. VI] faiu n. stofă de mătase neagră cu boabe mari: rochie de faiu (= fr. faille).
20. [Șăineanu, ed. VI] fă! int. strigătul când chemăm o femeie sau o fată. [Scurtat din fată].
21. [Scriban] 1) fa interj. (din fată, cum se vede din vechĭu fa-sa, fata sa). Fam. Vorbă pin care strigĭ o fată saŭ o femeĭe egală saŭ inferioară ție (une-orĭ și cu dispreț): Stăĭ, fa! Fa Ioano! Fa nebuno! – În vest și fă. În Munt. vest fă p. femeĭ și fe p. fete. V. măĭ, bĭa.
22. [Scriban] 2) fă interj. V. fa 1.
23. [Scriban] fe interj. V. fa 1.
24. [DOOM 3] !fai (țesătură; unealtă) s. n., pl. faiuri
25. [DOOM 2] fai s. n.
26. [DOOM 3] fa1 interj.
27. [DOOM 3] !fă (pop.) interj.
28. [DOOM 2] fa2/fă (pop.) interj.
29. [DOOM 2] fă v. fa1
30. [DER] fai s. n. – Țesătură subțire. – Var. faiu. Fr. faille.
31. [DER] fă interj. – Formulă generică de adresare pentru femei; fato, femeie. – Var. fa, făi. Origine incertă. După Pușcariu 588, Tiktin, REW 3273, DAR și Scriban, ar fi abreviere de la fată, prin analogie cu mă. Pare mai probabilă der. de la fie, dialectal fiiă, cf. forma înv. fă-sa „fie-sa” citată de Scriban. Iordan, BF, VII, 254, propune drept etimon foemina, care pare mai puțin probabilă. Cuvînt cunoscut în Munt., Mold. și Bucov. (ALR, I, 199); în Mold. mai ales fa. Curent la țară, se consideră vulgarism în limba literară.
32. [DE] FAH-SIEN (FS-HIEN) (sec. 4-5), călugăr budist chinez. A străbătut partea de S a deșertului Gobi și India (399). A petrecut câțiva ani (c. 405-c. 411) la curtea regelui Chandragupta II. Relatare asupra locurilor vizitate.
33. [Argou] fa! interj. (pop.) termen cu care cineva se adresează la țară unei persoane de sex feminin
34. [Argou] fă! interj. (pop.) termen cu care cineva se adresează la țară unei persoane de sex feminin
35. [DLRLV] FAI s. n. (Mold.) Înfățișare. Faiu. DOSOFTEI, apud TEW. Etimologie: magh. faj. Vezi și faieș. Cf. prăvitură.
36. [DAR] fai, s.n. fără pl. (înv.) Stofă de mătase neagră cu fir gros; tafta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL