1. [MDA2] fagocita vtr [At: DN3 / Pzi: 3 ~tează / E: fr phagocyter] (D. fagocite) A îngloba, digerând un element străin de organism.
2. [DN] FAGOCITA vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerînd, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. phagocyter].
3. [MDN '00] FAGOCITA vb. tr. (despre fagocite) a îngloba (digerând) bacterii etc. (< fr. phagocyter)
4. [DEX '09] FAGOCIT, fagocite, s. n. Celulă sangvină a organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el. [Pl. și: (m.) fagociți] – Din fr. phagocyte.
5. [MDA2] fagocit sn [At: CADE / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: phagocyte] (Blg) Celulă sangvină care apără un organism animal de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el.
6. [MDA2] fagocită sf vz fagocit
7. [DEXI] fagocít s.n. 1 (med.) Celulă sangvină (globulă albă) fixă sau mobilă, care posedă proprietatea de fagocitoză, apărînd organismul de infecție. 2 (bot.) Celulă cu nucleu lobat, situată în rădăcină, care digeră filamentele anumitor ciuperci. • pl. -e, (înv.) m. -ți. / <fr. phagocyte; cf. gr. φαγεĩν „a mînca”, κύτος „cavitate; recipient”.
8. [CADE] *FAGOCIT sm. 🩺 Element viu care apără organismul împotriva invaziunii microbilor, înglobîndu-i și distrugîndu-i [fr. phagocyte].
9. [DLRLC] FAGOCIT, fagocite, s. n. Celulă care apără organismul de infecții, fiind capabilă să digere bacteriile și alte corpuri străine.
10. [DLRM] FAGOCIT, fagocite, s. n. Celulă care apără organismul de infecție, fiind capabilă să digere bacteriile și alte corpuri străine. – Fr. phagocyte (< gr.).
11. [DN] FAGOCIT s.n. Celulă care poate absorbi bacterii și alte corpuri străine în organism. [< fr. phagocyte, cf. gr. phagein – a mînca, kytos – celulă].
12. [MDN '00] FAGOCIT s. n. celulă sangvină care absoarbe bacterii și alte corpuri străine. (< fr. phagocyte)
13. [DOOM 3] fagocit s. n., pl. fagocite
14. [DOOM 2] fagocit s. n. pl. fagocite
15. [MDO] fagocit, pl. fagocite
16. [DETS] FAGO- „ingestie, absorbire, consumare”. ◊ gr. phago, ein „a mînca” > fr. phago-, germ. id., engl. id., it. fago- > rom. fago-. □ ~cit (v. -cit), s. n., celulă sanguină care are proprietatea de a distruge microorganismele patogene din organism; ~citoliză (v. cito-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a fagocitelor; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a înghiți alimente; ~manie (v. -manie), s. f., impuls morbid pentru ingerarea de alimente; ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinare cantitativă a bacteriofagilor din mediul înconjurător; ~terapie (v. -terapie), s. f., 1. Tratament al unor boli microbiene cu ajutorul bacteriofagilor specifici. 2. Utilizare a regimului alimentar în scop terapeutic; ~trof (v. -trof), adj., care se hrănește cu alimente solide; sin. fagotrofic; ~trofic (v. -trofic), adj., fagotrof*; ~zom (v. -zom), s. m., particulă citoplasmatică ingerată care urmează să fuzioneze cu un lizozom.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL