1. [DEX '09] FĂGET, făgete, s. n. Pădure de fag. – Fag + suf. -et.
2. [MDA2] făget sn [At: URICARIUL IV, 93 / V: ~găt / Pl: ~e / E: fag1 + -et] Pădure de fag1 Si: (rar) făgiș, (reg) faganiș, făgar, făgărie, făgină, făgiște, făierag3 (1).
3. [CADE] FĂGET (pl. -ete) sn. 🌳 Pădure de fagi: Polatiștea vine limpede și grăbită ... spintecînd ~ul unei văi VLAH..
4. [DLRLC] FĂGET s. n. Pădure de fag. Tot colbul cerului se-ncurcă Prin uriașul meu penet Și luna strigă ca o curcă, Ascunsă roșie-n făget. BENIUC, V. 11.
5. [DLRM] FĂGET s. n. Pădure de fag. – Lat. fagetum.
6. [Șăineanu, ed. VI] făget n. pădure de fagi.
7. [Scriban] făgét n., pl. e și urĭ (lat. fagetum, it. faggeto. Cp. cu nucet). Pădure de fagĭ.
8. [MDA2] făgăt sn vz făget
9. [CADE] FĂGEȚEL, ‼ FĂGIȚEL (pl. -ele) sn. 🌳 dim. FĂGET: la cotitura drumului, din făgițel, iaca îi iese înainte Bardac SAD..
10. [Șăineanu, ed. VI] Bükk n. numele unguresc al Făgetului.
11. [DOOM 3] făget s. n., pl. făgete
12. [DOOM 2] făget s. n., pl. făgete
13. [DE] FĂGET, oraș în jud. Timiș, pe Bega; 7.642 loc. (1995). Expl. de nisip cuarțos și de argilă. Prelucr. lemnului; produse textile și alim. Menționat documentar, ca târg, în 1548, cu o cetate puternică. Cetatea F. s-a aflat în stăpânirea turcilor (1552-1594) și apoi în posesia banului de Lugoj (1594-1602), după care a căzut în ruină. Declarat oraș în 1994. Stație de c. f.
14. [DE] GHIMEȘ-FĂGET, com jud. Bacău, pe Trotuș; 5.264 loc. (1995). Stație de c. f. (Ghimeș). Reșed. com. este satul Făget.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL