1. [DEX '09] FACULTATIV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. – Din fr. facultatif.
2. [MDA2] facultativ, ~ă a [At: GHICA, S. 450 / Pl: ~i, ~e / E: fr facultatif] Care nu e obligatoriu Si: benevol.
3. [CADE] *FACULTATIV adj. 1 Ce e liber cineva să facă sau să nu facă: curs ~ ¶ 2 Care lasă cuiva putința de a face sau de a nu face [fr.].
4. [DLRLC] FACULTATIV, -Ă, facultativi, -e, adj. (În opoziție cu obligatoriu) Lăsat la alegere, după voia cuiva, neobligatoriu, benevol. Stație facultativă. Bibliografie facultativă.
5. [DLRM] FACULTATIV, -Ă, facultativi, -e, adj. Lăsat la alegerea, la voia cuiva, neobligatoriu, benevol. – Fr. facultatif.
6. [DN] FACULTATIV, -Ă adj. Lăsat, făcut la alegerea, după voia, după bunul plac al cuiva; benevol. [< fr. facultatif].
7. [MDN '00] FACULTATIV, -Ă adj. lăsat la alegerea, la voia cuiva; neobligatoriu, benevol. (< fr. facultatif)
8. [Șăineanu, ed. VI] facultativ a. care se poate face sau nu (în opozițiune cu obligatoriu).
9. [Scriban] *facultatív. -ă adj. (d. facultate; fr. facultatif). Care e lăsat la voĭa ta să-l facĭ orĭ nu: muncă facultativă. Adv. În mod facultativ.
10. [DOOM 3] facultativ adj. m., pl. facultativi; f. facultativă, pl. facultative
11. [DOOM 2] facultativ adj. m., pl. facultativi; f. facultativă, pl. facultative
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL