1. [DEX '09] FĂCĂLEȚ, făcălețe, s. n. Băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea. – Cf. magh. fakalán.
2. [MDA2] făcăleț sn [At: PANN, P. V. I, 22/7 / Pl: ~e / E: făcăli + -eț] 1 Băț gros și neted, folosit la mestecarea mămăligii etc. Si: (reg) coleșer (1), făcălău (1), făcăleș, făcălete, melesteu, mestecău. 2 Sucitor. 3 (Pop; îe) A amesteca vorba ca ~ul mămăliga A se bâlbâi. 4 (Pop; îae) A spune prostii. 5 (Pop; îs) Gol ~ Complet gol Si: gol pușcă, gol nap. 6 (Pop; fig; îas) Extrem de sărac. 7 (Îrg) Bâtă groasă.
3. [CADE] FĂCĂLEȚ (pl. -ețe) sn. 1 Băț rotund în formă de sul, uneori în formă de lopățică, cu care se mestecă mămăliga, melesteu, mestecău, culeșer (🖼 2020): amestecă vorba ca ~ul mămăliga PANN ¶ 2 Trans. 🏚 Băț rotund cu care se îndeasă făina în saci la moară PĂC. [comp. ung. fakalán].
4. [DLRLC] FĂCĂLEȚ, făcălețe, s. n. Lemn în formă de băț, fără muchii, lung și subțire, care se întrebuințează mai ales la mestecatul mămăligii. Tăuneasa prinse a scociorî cu făcălețul... – Vezi, lele, să faci mămăliga cum trebuie. CAMILAR, TEM. 300. Înaintea vetrei, păzind ceaunul cu mămăligă, Irina începu să plîngă... Mama Zoița îi smuci făcălețul din mînă. BUJOR, S. 74. Irina lăsă făcălețul în mîna mă-sei. DELAVRANCEA, S. 183.
5. [DLRM] FĂCĂLEȚ, făcălețe, s. n. Băț gros și neted, întrebuințat mai ales la mestecatul mămăligii; melesteu. ♦ (Reg.) Sucitor (1). – Comp. magh. fa-kalán.
6. [Șăineanu, ed. VI] făcăleț m. băț sau lopățică de mestecat mămăliga. [Cf. ung. FAKALÁN, lingură de lemn].
7. [Scriban] făcăleț n., pl. e (ung. fa-kalán. V. făcăluĭesc). Sud. Melesteŭ, culeșer, băț de amestecat mămăliga.
8. [CADE] FĂCĂU1 (pl. -ăe, -ae, -auă) sn. 1 🏚 Moară mică, întrebuințată pe apele de munte, avînd o singură roată cu căușe, cu fusul vertical: în sat la noi sînt trei mori ... și un ~ pe Rîușor LUNG.; proverb: a ajunge de la moară la ~ JIP., a ajunge din cal măgar, a ajunge jos de tot dintr’o treaptă înaltă, a scăpăta ¶ 2 Băn. = FĂCĂLEȚ 1.
9. [DOOM 3] făcăleț s. n., pl. făcălețe
10. [DOOM 2] făcăleț s. n., pl. făcălețe
11. [Argou] făcăleț, făcălețe s. n. penis.
12. [Argou] a se priponi în făcăleț expr. (obs. – d. femei) a avea contact sexual (cu un bărbat).
13. [Argou] a trage pe făcăleț expr. (vulg. – d. bărbați) a avea un contact sexual.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL