1. [DEX '09] EXULTANT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant.
2. [MDA2] exultant, ~ă a [At: LM / S și: (înv) exsu~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr exultant, cf lat exultans, -tis] (D. oameni și manifestările lor) 1 Care exultă. 2 Care rezultă dintr-o stare de bucurie nestăpânită. 3 Care este specific exultanței.
3. [DN] EXULTANT, -Ă adj. Care exultă, foarte vesel. [Cf. fr. exultant].
4. [MDN '00] EXULTANT, -Ă adj. care exultă. (< fr. exultant)
5. [DOOM 3] exultant [x pron. gz] adj. m., pl. exultanți; f. exultantă, pl. exultante
6. [DOOM 2] exultant [x pron. gz] adj. m., pl. exultanți; f. exultantă, pl. exultante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL