1. [DEX '09] EXUBERANȚĂ, exuberanțe, s. f. 1. Însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăție, belșug, abundență; varietate. – Din fr. exubérance, lat. exuberantia.
2. [MDA2] exuberanță sf [At: BREZOIANU, R. 100/30 / V: (îvr) esu~, eshu~ / Pl: ~țe / E: fr exuberance, it esuberanza] 1 Belșug. 2 Bogăție excesivă de mijloace de expresie ale unei creații artistice. 3 Însuflețire exteriorizată fără reținere Si: vivacitate. 4 Manifestare spontană (și impetuoasă) de bucurie, de satisfacție etc.
3. [CADE] * EXUBERANȚĂ sf. 1 Îmbelșugare prea mare, prisos ce întrece ori-ce măsură: ~ de vegetație; se umple de această splendoare și ~ de viață a naturii întinerite (VLAH.) ¶ 2 📖 Defectul scriitorului care pierde ori-ce măsură, care nu știe să se oprească: ~ de idei, de stil [fr.].
4. [CADE] *EXUBERANȚĂ sf. 1 Îmbelșugare prea mare, prisos ce întrece ori-ce măsură: ~ de vegetație; se umple de această splendoare și ~ de viață a naturii întinerite VLAH. ¶ 2 📖 Defectul scriitorului care pierde ori-ce măsură, care nu știe să se oprească: ~ de idei, de stil [fr.].
5. [DLRLC] EXUBERANȚĂ s. f. 1. Bucurie, vioiciune manifestată fără măsură; euforie. În exuberanța lui, băiatul Motl nu uită să dezvăluie structura socială a tîrgului prin care zburdă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 2/2. 2. Bogăție, varietate, îmbelșugare.
6. [DLRM] EXUBERANȚĂ s. f. Bucurie, vioiciune manifestate fără măsură. – Fr. exubérance (lat. lit. exuberantia).
7. [DN] EXUBERANȚĂ s.f. 1. Înflăcărare, vioiciune nemărginită, nemăsurată; euforie. 2. Bogăție, belșug, varietate. [Cf. fr. exubérance, lat. exuberantia].
8. [MDN '00] EXUBERANȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi exuberant; manifestare exuberantă. 2. bogăție, varietate. (< fr. exubérance, lat. exuberantia)
9. [Șăineanu, ed. VI] exuberanță f. supra-abundanță: o exuberanță de forță.
10. [Scriban] *exuberánță f., pl. e (lat. exuberantia). Abundanță foarte mare: exuberanță de vegetațiune, (fig.) de cuvinte, de argumente.
11. [MDA2] eshuberanță sf vz exuberanță
12. [MDA2] esuberanță sf vz exuberanță
13. [DOOM 3] exuberanță s. f., g.-d. art. exuberanței; pl. exuberanțe
14. [DOOM 2] exuberanță s. f., g.-d. art. exuberanței; pl. exuberanțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL