1. [DEX '09] EXUBERANT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis.
2. [MDA2] exuberant, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esu~, eshu~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr exubérant] 1 Care depășește limitele obișnuite (prin cantitate, intensitate etc.) Si: îmbelșugat, abundent, luxuriant. 2 (D. stil, d. opere de artă etc.) Care se caracterizează prin bogăție (excesivă) de imagini, de mijloace de expresie etc. 3 Care este plin de vivacitate, însuflețire. 4 (Pex) (D. oameni) Care își exteriorizează fără reținere sentimentele (de bucurie, de satisfacție etc.) Si: expansiv. 5-6 (D. manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care rezultă dintr-o stare de exuberanță (3-4). 7-8 (Pex) Care exprimă exuberanță (3-4).
3. [CADE] * EXUBERANT adj. Peste măsură de îmbelșugat, prea bogat: vegetație ~ă; a răsărit din toate părțile... o artă ~ă care a uimit lumea (VLAH.) ; stil ~, stil plin de exuberanță [fr.].
4. [CADE] *EXUBERANT adj. Peste măsură de îmbelșugat, prea bogat: vegetație ~ă; a răsărit din toate părțile... o artă ~ă care a uimit lumea VLAH.; stil ~, stil plin de exuberanță [fr.].
5. [DEX '98] EXUBERANT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; de o mare vioiciune, foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis.
6. [DLRLC] EXUBERANT, -Ă, exuberanți, -te, adj. Care își manifestă sentimentele prin demonstrații exterioare excesive; de o vioiciune excesivă, expansiv. Era o scrisoare exuberantă, ca un strigăt de triumf și veselă ca o glumă. V. ROM. noiembrie 1953, 68. Sînt două puncte culminante contrastînd în viața poporului: primul e căsătoria, nunta, cu toată veselia ei exuberantă, al doilea e moartea, cu toată durerea ei nemărginită. GHEREA, ST. CR. III 320.
7. [DLRM] EXUBERANT, -Ă, exuberanți, -te, adj. Care își manifestă sentimentele prin demonstrații exterioare excesive; de o vioiciune excesivă; p. ext. expansiv. – Fr. exubérant (lat. lit. exuberans, -ntis).
8. [DN] EXUBERANT, -Ă adj. 1. Excesiv, înflăcărat în manifestările sentimentelor sale; foarte vioi, expansiv. 2. Abundent, îmbelșugat. [< fr. exubérant, cf. lat. exuberans].
9. [MDN '00] EXUBERANT, -Ă adj. 1. care își manifestă sentimentele prin demonstrații exterioare, vii, excesive; expansiv. 2. abundent; luxuriant. (< fr. exubérant, lat. exuberans)
10. [Șăineanu, ed. VI] exuberant a. prea abundant.
11. [Scriban] *exuberánt, -ă adj. (lat. exúberans, -ántis). Foarte abundant, buĭac: vegetațiune exuberantă. Adv. În mod exuberant.
12. [MDA2] eshuberant, ~ă a vz exuberant
13. [MDA2] esuberant, ~ă a vz exuberant
14. [DOOM 3] exuberant adj. m., pl. exuberanți; f. exuberantă, pl. exuberante
15. [DOOM 2] exuberant adj. m., pl. exuberanți; f. exuberantă, pl. exuberante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL