1. [DEX '09] EXTRINSEC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Situat în afara locului normal. – Din fr. extrinsèque.
2. [MDA2] extrinsec, ~ă a [At: GR. R. – N. I, 189/24 / Pl: ~eci, ~ece / E: fr extrinsèque] (Îoc intrinsec; d. cauzele fenomenelor, d. lucruri sau calități ale lor) 1 Care își are originea în afară. 2 Care este exterior esenței. 3 (D. valoarea banilor) Care este stabilit prin convenție. 4 (Rar) Exterior (1).
3. [CADE] * EXTRINSEC adj. 1 Ce vine de afară, ce se află în afară: cauze ~e; ¶ 2 Valoarea ~ă a unei monete, aceea pe care i-o atribue legea [fr. extrinsèque].
4. [CADE] *EXTRINSEC adj. 1 Ce vine de afară, ce se află în afară: cauze ~e ¶ 2 Valoarea a unei monete, aceea pe care i-o atribue legea [fr. extrinséque].
5. [DEX '98] EXTRINSEC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Originar din afara locului unde se găsește sau acționează. – Din fr. extrinsèque.
6. [DLRLC] EXTRINSEC, -Ă, extrinseci, -e, adj. (Despre cauzele fenomenelor, despre valoarea lucrurilor, în opoziție cu intrinsec) Care vine din afară, care nu provine din esența lucrului. Valoare extrinsecă.
7. [DLRM] EXTRINSEC, -Ă, extrinseci, -e, adj. Care vine din afară, care nu provine din esența lucrului. – Fr. extrinsèque (lat. lit. extrinsécus).
8. [DN] EXTRINSEC, -Ă adj. 1. Care vine, care este luat din afară, din circumstanțele, din împrejurările exterioare și nu din esența lucrurilor. 2. (Anat.) Situat în afara unui organ. [Cf. fr. extrinséque, lat. extrinsecus].
9. [MDN '00] EXTRINSEC, -Ă adj. 1. care vine, care este luat din afară, din circumstanțele exterioare și nu din esența lucrurilor. 2. (anat.; despre organe) situat în afara locului normal. 3. (despre semiconductoare) care conține impurități. (< fr. extrinsèque, lat. extrinsecus)
10. [Șăineanu, ed. VI] extrinsec a. care vine din afară sau s’află în afară: cauză extrinsecă.
11. [Scriban] *extrinséc, -ă adj. (fr. extrinsèque, d. lat. extrinsecus). Care vine de afară: cauzele extrinsecĭ ale uneĭ boale. Valoare extrinsecă a uneĭ monete, valoare fictivă, convențională. Adv. În mod extrinsec. V. intrinsec.
12. [DOOM 3] extrinsec adj. m., pl. extrinseci; f. extrinsecă, pl. extrinsece
13. [DOOM 2] extrinsec adj. m., pl. extrinseci; f. extrinsecă, pl. extrinsece
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL