1. [DEX '09] EXTRAVAGANȚĂ, extravaganțe, s. f. Purtare, ținută, atitudine ieșite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudățenie, bizarerie. – Din fr. extravagance.
2. [MDA2] extravaganță sf [At: HELIADE, D. C. VII/13 / V: (înv) ~ție, est~, estravaganție, st~ / Pl: ~țe / E: fr extravagance, it estravagaza, stravaganza] 1 Atitudine, conduită, faptă etc. ieșită din comun, care contravine obișnuinței, uzanțelor, bunului simț sau rațiunii Si: excentricitate (1). 2 Atitudine care șochează, contrariază.
3. [CADE] * EXTRAVAGANȚĂ (pl. -țe) sf. Ciudățenie; faptă extravaganță, năzdrăvănie, năzbîtie, nebunie [fr.].
4. [CADE] *EXTRAVAGANȚĂ (pl. -țe) sf. Ciudățenie; faptă extravagantă, năzdrăvănie, năzbîtie, nebunie [fr.].
5. [DLRLC] EXTRAVAGANȚĂ, extravaganțe, s. f. Purtare, ținută, atitudine ieșită din comun, neobișnuită; faptă lipsită de judecată; ciudățenie, excentricitate.
6. [DLRM] EXTRAVAGANȚĂ, extravaganțe, s. f. Purtare, ținută, atitudine ieșite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudățenie. – Fr. extravagance.
7. [DN] EXTRAVAGANȚĂ s.f. Purtare, ținută bizară, neobișnuită; ciudățenie, excentricitate. [< fr. extravagance].
8. [MDN '00] EXTRAVAGANȚĂ s. f. manifestare, ținută neobișnuită, bizară; excentricitate. (< fr. extravagance)
9. [Șăineanu, ed. VI] extravaganță f. faptă extravagantă, ciudățenie afară din cale.
10. [Scriban] *extravagánță f., pl. e (d. extravagant; fr. -ance). Starea de a fi extravagant, excentricitate, bizarerie. A face extravaganțe, a te purta, a vorbi extravagant.
11. [MDA2] estravaganță sf vz extravaganță
12. [MDA2] estravaganție sf vz extravaganță
13. [MDA2] extravaganție sf vz extravaganță
14. [DOOM 3] extravaganță s. f., g.-d. art. extravaganței; pl. extravaganțe
15. [DOOM 2] extravaganță s. f., g.-d. art. extravaganței; pl. extravaganțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL