1. [MDA2] extorcat2, ~ă smf, a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: extorca] 1-2 (Persoană) care a căzut victimă a extorcării.
2. [MDA2] extorcat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: extorca] Extorcare.
3. [DEX '09] ESTORCA vb. I v. extorca.
4. [DEX '09] EXTORCA, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorca vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.
5. [MDA2] estorca vt vz extorca
6. [MDA2] extorca vt [At: DEX / V: est~ / Pzi: ~chez / E: fr extorquer, lat extorquere] A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc.
7. [DEX '98] EXTORCA, extorchez, vb. I. Tranz. A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorca vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.
8. [DLRLC] EXTORCA, extorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, șantaj etc.
9. [DLRM] EXTORCA, extorchez, vb. I. Tranz. A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, șantaj etc. – Fr. extorquer (lat. lit. extorquere).
10. [DN] ESTORCA vb. I. v. extorca.
11. [DN] EXTORCA vb. I. tr. A obține (ceva, în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. [Var. estorca vb. I. / < fr. extorquer].
12. [MDN '00] EXTORCA vb. tr. a obține ceva (în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. (< fr. extorquer, lat. extorquere)
13. [DOOM 3] extorca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. extorchez, 3 extorchează; conj. prez. 1 sg. să extorchez, 3 să extorcheze
14. [DOOM 2] extorca (a ~) vb., ind. prez. 3 extorchează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL