1. [DEX '09] EXTATIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique.
2. [MDA2] extatic, ~ă [At: NEGULICI / V: (înv) est~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr extatique, cf ngr εκστατιχος] 1 a Care aparține extazului (1). 2 a Caracteristic extazului (1). 3 a Care vine din extaz (1). 4 a Care exprimă extaz (1). 5 a Care se referă la extaz (1). 6-7 smf, a (Persoană) cuprinsă de extaz (1). 8 av Cu (mult) entuziasm. 9-10 smf, a (Persoană) care are accese de extaz (2).
3. [CADE] * EXTATIC adj. 1 Cauzat de extaz: transporturi ~e ¶ 2 Încîntat pînă la extaz, care produce un fel de extaz: admirația aproape ~ă de care îl umpleau operale marilor maeștri (VLAH.) [fr.].
4. [CADE] *EXTATIC adj. 1 Cauzat de extaz: transporturi ~e ¶ 2 Încîntat pînă la extaz, care produce un fel de extaz: admirația aproape ~ă de care îl umpleau operele marilor maeștri VLAH. [fr.].
5. [DLRLC] EXTATIC, -Ă, extatici, -e, adj. Care este în extaz, supus extazului. Cu ochii întredeschiși, întrevedea cu extatică admirație pe Annie. C. PETRESCU, C. V. 176. ◊ (Adverbial) Eu îți priveam extatic Silueta. CAMIL PETRESCU, V. 26.
6. [DLRM] EXTATIC, -Ă, extatici, -e, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului. – Fr. extatique (< gr.).
7. [DN] EXTATIC, -Ă adj. (Rar) În extaz; încîntat, fermecat. ♦ Cauzat de extaz. [< fr. extatique, cf. gr. ekstatikos].
8. [MDN '00] EXTATIC, -Ă adj. referitor la extaz, cauzat de extaz; încântat. (< fr. extatique, gr. ekstatikos)
9. [Șăineanu, ed. VI] extatic a. cauzat de extaz: transport extatic.
10. [Scriban] *extátic, -ă adj. (vgr. ekstatikós). Cauzat de extază: transport extatic.
11. [MDA2] estatic, ~ă smf, a, av vz extatic
12. [DOOM 3] extatic adj. m., pl. extatici; f. extatică, pl. extatice
13. [DOOM 2] extatic adj. m., pl. extatici; f. extatică, pl. extatice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL