1. [DEX '09] EXPULZARE, expulzări, s. f. Acțiunea de a expulza și rezultatul ei. – V. expulza.
2. [MDA2] expulzare sf [At: KOGĂLNICEANU, 10 / Pl: ~zări / E: expulza] 1 Obligare a cuiva să părăsească o țară Si: exil, exilare, expulsie (1), expulzat1 (1), (înv) relegare, (îvr) exacțiune (8). 2 Excludere, îndepărtare a cuiva dintr-un loc, dintr-un anturaj etc. Si: alungare, expulsie (2), expulzat1 (2). 3 Eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic, a unui corp străin etc. Si: expulsie (3), expulzat1 (3). 4 Evacuare, eliminare, împingere în afară a unui gaz, a unui lichid etc. Si: expulsie (4), expulzat1 (4).
3. [DLRLC] EXPULZARE, expulzări, s. f. Acțiunea de a expulza și rezultatul ei.
4. [DLRM] EXPULZARE, expulzări, s. f. Acțiunea de a expulza și rezultatul ei.
5. [DN] EXPULZARE s.f. Acțiunea de a expulza și rezultatul ei. [< expulza].
6. [Șăineanu, ed. VI] expulzare f. acțiunea de a expulza: lege de expulzare.
7. [DEX '09] EXPULZA, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare.
8. [MDA2] expulsa v vz expulza
9. [MDA2] expulza vt [At: ARISTIA, PLUT. 266/22 / V: (înv) ~lsa / Pzi: ~zez / E: fr. expulser, lat expulsare] 1 (C. i. oameni) A obliga (pe cineva) să părăsească țara Si: exila, pedepsi, (liv) relega. 2 (C. i. oameni) A exclude, a îndepărta pe cineva dintr-un loc, dintr-un anturaj Si: a alunga. 3 (C. i. particule, gaze, lichide) A evacua (cu putere). 4 (C. i. produse fiziologice, patologice, corpuri străine) A elimina din organism. 5 A scoate, a da, a împinge afară.
10. [CADE] *EXPULSA (-ulsez) vb. tr. 1 A izgoni, a alunga pe cineva dintr’o țară, dintr’un loc unde era stabilit sau pe care-l poseda ¶ 2 🩺 A goli, a deșerta, a da afară [fr.].
11. [CADE] * EXPULSA (-ulsez) vb. tr. 1 A izgoni, a alunga pe cineva dintr’o țară, dintr’un loc unde era stabilit sau pe care-l poseda ¶ 2 🩺 A goli, a deșerta, a da afară [fr.].
12. [CADE] *EXPULSARE sf. Faptul de a expulza.
13. [DEX '98] EXPULZA, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga să părăsească țara, a trimite peste graniță un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezență pe teritoriul statului nu mai este dorită. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare.
14. [DLRLC] EXPULZA, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. Datorită presiunii, uleiul este expulzat din cilindru.
15. [DLRM] EXPULZA, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Fr. expulser (lat. lit. expulsare).
16. [DN] EXPULZA vb. I. tr. 1. A scoate, a da, a împinge afară. 2. A izgoni pe cineva din țară. [< fr. expulser, cf. lat. expulsare].
17. [MDN '00] EXPULZA vb. tr. 1. a dispune, printr-un act al puterii de stat, ca cineva să părăsească teritoriul țării în care se află. 2. a scoate, a da, a împinge afară. (< fr. expulser, lat. expulsare)
18. [Șăineanu, ed. VI] expulzà v. 1. a alunga pe cineva dintr’un loc, dintr’o țară, unde era așezat; 2. a exclude dintr’un loc, dintr’o societate; 3. Med. a face să iasă umorile.
19. [Scriban] *expulséz v. tr. (lat. ex-pulsáre, frecŭentativ d. ex-péllere, ex-pulsum, a expulsa. V. compulsez, probelă). Ajung peste hotare: guvernu expulzează străiniĭ periculoșĭ ordiniĭ publice. Exclud dintr’o societate. Med. Fac să ĭasă umorile din corp.
20. [DOOM 3] expulzare s. f., g.-d. art. expulzării; pl. expulzări
21. [DOOM 2] expulzare s. f., g.-d. art. expulzării; pl. expulzări
22. [DOOM 3] expulza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. expulzez, 3 expulzează; conj. prez. 1 sg. să expulzez, 3 să expulzeze
23. [DOOM 2] expulza (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzează
24. [MDO] expulza
25. [IVO-III] expulsez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL