1. [DEX '09] EXPRESIV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care exprimă plastic, sugestiv, elocvent gândirea, sentimentele. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif.
2. [MDA2] expresiv, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr expressif] 1 (D. cuvinte, gesturi etc.) Care arată ceva în mod viu, elocvent, plastic, sugestiv. 2 (D. opere de artă) Care evocă în imagini vii. 3 (D. față, ochi etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere, sentimente, stări, intenții etc.
3. [CADE] * EXPRESIV adj. 1 Care exprimă bine ceea ce gîndește sau spune, plin de înțeles ¶ 2 Plin de expresie: figurile lor ~e... compuneau un tablou demn de penelul unui mare artist (ALECS.) ¶ ¶ C. NEEXEXPRESIV [fr.].
4. [CADE] *EXPRESIV adj. 1 Care exprimă bine ceea ce gîndește sau spune, plin de înțeles ¶ 2 Plin de expresie: figurile lor ~e... compuneau un tablou demn de penelul unul mare artist ALECS. ¶ ¶ contr. NEEXPEESIV [fr.].
5. [DEX '98] EXPRESIV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care arată ceva în mod viu, plastic, elocvent, grăitor, sugestiv. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif.
6. [DLRLC] EXPRESIV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care arată ceva în mod plastic, viu, clar; elocvent, sugestiv. Sunet expresiv. Gest expresiv. ▭ Tendința de a adecva sunetele la noțiune se manifestă în limbă în cuvinte expresive. ROSETTI, S. L. 9. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă imagini vii. Toată această scenă e admirabil de expresivă și de adevărată. GHEREA, ST. CR. I 353. Cea mai expresivă poemă a vieții vînătorești, eroica dramă a lui Guilom Tell. ODOBESCU, S. III 81. ◊ Lectură expresivă = citire a unei opere literare cu respectarea regulilor de pronunțare literară și de intonație. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod viu, cu putere stări interioare. Se uita țintă în ochii lui calzi, mobili, expresivi. VLAHUȚĂ, O. AL. II 31.
7. [DLRM] EXPRESIV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care arată ceva în mod viu, plastic, elocvent, grăitor, sugestiv. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod viu, cu putere, stări interioare. – Fr. expressif.
8. [DN] EXPRESIV, -Ă adj. Care exprimă ceva plastic, viu; sugestiv, elocvent. ♦ (Despre opere artistice) Care evocă imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă puternic stări sufletești interioare. [Cf. fr. expressif].
9. [MDN '00] EXPRESIV, -Ă adj. 1. care exprimă ceva în mod viu, plastic; sugestiv, elocvent. ◊ (despre opere literare, artistice) care evocă în imagini vii. 2. (despre ochi, față) care reflectă puternic stări interioare. (< fr. expressif)
10. [Șăineanu, ed. VI] expresiv a. 1. care exprimă bine ce vrea să spuie: gesturi expresive; 2. care depinge cu vioiciune o intențiune, un sentiment: fizionomie expresivă.
11. [Scriban] *expresív, -ă adj. (d. expres; fr. expressif). Care are multă expresiune: ochĭ expresivĭ, gesturĭ expresive. Adv. În mod expresiv.
12. [DOOM 3] expresiv adj. m., pl. expresivi; f. expresivă, pl. expresive
13. [DOOM 2] expresiv adj. m., pl. expresivi; f. expresivă, pl. expresive
14. [DTL] EXPRESIV, -Ă adj. (cf. fr. expressif): în sintagmele cuvânt expresiv și valență expresivă (v.).
15. [DFS] parataxă expresivă sau stilistică, orice juxtapunere asindetică, raport gramatical dintre două propoziții cu indicele de relație zero, în locul unui indice de coordonare sau subordonare care s-a omis (A): „Bate om în poartă, iese tata să-l întâmpine, îl aduce în casă.” (Z. Stancu) Sin. asindet.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL