1. [DEX '09] EXPLICATOR, -OARE, explicatori, -oare, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator.
2. [MDA2] explicator, ~oare [At: DIACONOVICI-LOGA, GR. ROM. 155/13 / V: (înv) ~iu, esp~, esplicător, esplicătoriu, (îvr) splicătoriu, spicătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: fr explicateur] 1 a (Înv) Explicativ (1). 2-3 smf, a (Asr) (Persoană) care explică sau care interpretează. 4 (Grm; înv; îs) Conjuncție ~oare Conjuncție cauzală.
3. [CADE] * EXPLICATOR adj. și sm. Care explică [fr.].
4. [CADE] *EXPLICATOR adj. și sm. Care explică [fr.].
5. [DEX '98] EXPLICATOR, -OARE, adj. (Înv.) Explicativ. – Din fr. explicateur, lat. explicator, -oris.
6. [DLRLC] EXPLICATOR, -OARE, explicatori, -oare, adj. (Învechit) Care explică, care interpretează; explicativ. (Atestat în forma explicător) Vom da un exemplu care va lumina uriașa deosebire între critica explicătoare și între cea judecătorească. GHEREA, ST. CR. I 43. – Variantă: explicător, -oare adj.
7. [DLRM] EXPLICATOR, -OARE, explicatori, -oare, adj. (Înv.) Explicativ. – Fr. explicateur (lat. lit. explicator).
8. [Șăineanu, ed. VI] explicator m. cel ce explică.
9. [Scriban] *explicatór, -oáre adj. Care explică.
10. [MDA2] esplicator sm vz explicator
11. [MDA2] esplicător, ~oare sm, a vz explicător
12. [MDA2] esplicătoriu, ~oare sm, a vz explicător
13. [MDA2] explicatoriu, ~oare smf, a vz explicator
14. [DLRLC] EXPLICĂTOR, -OARE adj. v. explicator.
15. [DOOM 3] explicator (înv.) adj. m., pl. explicatori; f. sg. și pl. explicatoare
16. [DOOM 2] explicator (înv.) adj. m., pl. explicatori; f. sg. și pl. explicatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL