1. [DEX '09] EXPLETIV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț. – Din fr. explétif, lat. expletivus.
2. [MDA2] expletiv, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr explétif, lat expletivus] (D. cuvinte) Care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț.
3. [CADE] *EXPLETIV I. adj. 📖 1 Se zice despre un cuvînt care se poate lăsa afară fără a schimba înțelesul propozițiunii. Astfel în exemplele: să mi-l bați măr; du-mi-te, mi e expletiv ¶ 2 Particulă ~ă, cuvințel sau parte dintr’un cuvînt care se adaugă la un alt cuvînt fără a-i schimba înțelesul. II. (pl. -ive) sn. Cuvînt expletiv, particulă expletivă [fr.].
4. [CADE] * EXPLETIV I. adj. 📖 1 Se zice despre un cuvînt care se poate lăsa afară fără a schimba înțelesul propozițiunii. Astfel în exemplele: să mi-l bați măr; du-m i-te, mi e expletiv ¶ 2 Particulă ~ă, cuvințel sau parte dintr’un cuvînt care se adaugă la un alt cuvînt fără a-i schimba înțelesul. II. (pl. -ive) sn. Cuvînt expletiv, particulă expletivă [fr.].
5. [DLRLC] EXPLETIV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte). Care nu este necesar, în cadrul unei enunțări, pentru înțelegerea sensului, putînd lipsi din alcătuirea unei propoziții.
6. [DLRM] EXPLETIV, -Ă, expletivi, -e, adj. (Despre cuvinte) Care nu este necesar, în cadrul unei enunțări, pentru înțelegerea sensului, putînd lipsi din alcătuirea unei propoziții. – Fr. explétif (lat. lit. expletivus).
7. [DN] EXPLETIV, -Ă adj. Care nu este necesar pentru înțelegerea sensului, putînd lipsi din propoziție. [< fr. explétif, cf. lat. expletivus < explere – a umple].
8. [MDN '00] EXPLETIV, -Ă adj. (despre un cuvânt, o expresie) lipsit de sens, care nu este necesar. (< fr. explétif, lat. expletivus)
9. [Șăineanu, ed. VI] expletiv a. se zice de vorbele întrebuințate fără a fi necesare sensului.
10. [Scriban] *expletív, -ă adj. (lat. expletivus, d. expletus, part. d. ex-plere, a umplea de tot. V. com-plet, um-plu). Gram. Se zice despre cuvintele care servesc ca umplutură, ca ĭa să mi te văd! îld. să te văd! Adv. În mod expletiv.
11. [DOOM 3] expletiv adj. m., pl. expletivi; f. expletivă, pl. expletive
12. [DOOM 2] expletiv adj. m., pl. expletivi; f. expletivă, pl. expletive
13. [DTL] EXPLETIV, -Ă adj. (< fr. expletif, cf. lat. expletivus < explere – a umple): în sintagma cuvânt expletiv (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL