1. [DEX '09] EXPIRA, expir, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.
2. [MDA2] expira [At: CODRESCU, C. II, 151/26 / V: (înv) esp~ / Pzi: expir / E: fr expirer] 1 vi A muri. 2 vi A dispărea. 3 vi A se stinge. 4 vi A descrește pe nesimțite. 5 vi A se termina. 6 vt A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 7 vi (D. contracte, convenții etc.) A înceta să mai fie valabil. 8 vi (D. contracte, obligațiuni, polițe) A ajunge la scadență. 9 vi (D. termenul unui contract) A fi depășit. 10 vt (Nob; d. gânduri sau planuri ascunse) A ajunge la urechile celor care nu ar fi trebuit să afle Si: a se auzi, a răsufla.
3. [CADE] * EXPIRA (-ir) I. vb. tr. A da afară aerul care a intrat în plămâni. II. vb. intr. 1 A-și da sufletul, a muri ¶ 2 A lua sfîrșit, a se sfîrși: termenul expiră peste cinci zile ¶ 3 Ⓕ A înceta, a pieri, a dispărea [fr.].
4. [CADE] *EXPIRA (-ir) I. vb. tr. A da afară aerul care a intrat în plămîni. II. vb. intr. 1 A-și da sufletul, a muri ¶ 2 A lua sfîrșit, a se sfîrși: termenul expiră peste cinci zile ¶ 3 Fig. A înceta, a pieri, a dispărea [fr.].
5. [DLRLC] EXPIRA, expir, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămîni aerul introdus prin inspirație în procesul respirației. 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.) A nu mai fi în vigoare, a nu mai fi valabil. ♦ (Despre un termen, o perioadă de timp etc.) A ajunge la sfîrșit, la scadență, a se împlini, a fi depășit. 3. Intranz. Fig. A muri, a se stinge, a pieri. Cuvîntul îi expiră pe buze. BRĂESCU, V. A. 73.
6. [DLRM] EXPIRA, expir, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămîni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Fr. expirer (lat. lit. exspirare).
7. [DN] EXPIRA vb. I. 1. tr. A da afară din plămîni aerul inspirat. 2. intr. (Despre un termen, un contract, o convenție etc.) A se împlini, a înceta de a fi în vigoare. 3. intr. (Fig.) A muri. [P.i. expir. / cf. fr. expirer, lat. expirare].
8. [MDN '00] EXPIRA vb. I. tr. a elimina din plămâni aerul inspirat. II. intr. 1. (despre un contract, o convenție) a înceta de a fi în vigoare. 2. (despre un termen) a ajunge la scadență. 3. (fig.) a muri. (< fr. expirer, lat. expirare)
9. [Șăineanu, ed. VI] expirà v. 1. a alunga din plămâni aerul aspirat; 2. a-și da ultima suflare; 3. fig. a peri, a descrește pe nesimțite; 4. a ajunge la termen: contractul expiră mâine.
10. [MDA2] espira v vz expira
11. [Scriban] *expír, a -á v. tr. (lat. ex-spiro, -spiráre. V. respir, suspin). Elimin tot aeru din plămînĭ. V. intr. Îmĭ daŭ sufletu, mor. Fig. Ajung la termin, scad, mă anulez: polița, contractu expiră mîne.
12. [DOOM 3] expira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. expir, 3 expiră; conj. prez. 1 sg. să expir, 3 să expire
13. [DOOM 2] expira (a ~) vb., ind. prez. 3 expiră
14. [IVO-III] expir.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL