1. [MDA2] expeduire sf [At: STAMATI, D. / V: esp~, sp~ / Pl: ~ri / E: expedui] 1-3 (Înv) Expediere (1-3).
2. [MDA2] espedui v vz expedui
3. [MDA2] espeduire sf vz expeduire
4. [MDA2] expedui [At: LM / V: (înv) esp~, sp~ / P: ~du-i / Pzi: ~esc / E: fr expédier, lat expedire] (Înv) 1 vi A face o expediție (4). 2-4 vt A expedia (1-3).
5. [CADE] ‡EXPEDUI (-uesc) vb. tr. = EXPEDIA: am expeduit pe singurul meu tovarăș de călătorie I. -GH..
6. [CADE] ‡ EXPEDUI (-uesc) vb. tr. = EXPEDIA: am expeduit pe singurul meu tovarăș de călătorie (I.-GH.).
7. [DLRLC] EXPEDUI, expeduiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A expedia. Cancelaria lua scrisorile și pachetele noastre de le expeduia. GHICA, S. XXI. ◊ Refl. pas. Păstrăvii... astfel împachetați se expeduiesc la locurile cele mai departe. I. IONESCU, M. 66.
8. [DLRM] EXPEDUI, expeduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A expedia. – Fr. expédier (după mînui).
9. [DLRM] EXPEDUI, expeduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A expedia. – Fr. expédier (după mînui).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL