1. [DEX '09] EXPEDIȚIONAR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ◊ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. expéditionnaire.
2. [MDA2] expediționar, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~iu, espediționariu / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr expéditionnaire] 1 a Care efectuează o expediție (4) militară. 2 a Care se află într-o expediție (4). 3 a (Șîs corp ~, înv, corpos ~, armată ~ă, (înv) armie ~ă) Totalitatea trupelor care participă la o expediție (4) militară pe un teritoriu străin. 4 sm (Înv) Persoană care expediază colete, mărfuri, scrisori Si: expeditor. 5-6 sm Persoană care participă la o excursie în grup sau la o expediție.
3. [CADE] * EXPEDIȚIONAR I. sm. ⚚ Cel ce expediază pentru altul mărfuri cu poșta, cu drumul de fier, etc. II. adj. 🎖️ Armată ~, oștire însărcinată cu o expediție militară [fr.].
4. [CADE] *EXPEDIȚIONAR I. sm. ⚚ Cel ce expediază pentru altul mărfuri cu poșta, cu drumul de fier, etc. II. adj. 🎖️ Armată ~ă, oștire însărcinată cu o expediție militară [fr.].
5. [DLRLC] EXPEDIȚIONAR, -Ă, expediționari, -e, adj. (În expr.) Corp expediționar sau armată expediționară = o parte din forțele armate ale unui stat, trimisă în scopul unei acțiuni îndepărtate, în afara granițelor. – Pronunțat: -ți-o-.
6. [DLRM] EXPEDIȚIONAR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție, care se află într-o expediție. ♦ Corp expediționar sau armata expediționară = grupare de forțe armate care duc acțiuni militare pe teritoriul unei țări îndepărtate. [Pr.: -pi-o-] – După fr. expeditionnaire.
7. [DN] EXPEDIȚIONAR, -Ă adj. De expediție. ◊ Corp expediționar = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. expéditionnaire].
8. [MDN '00] EXPEDIȚIONAR, -Ă I. adj. referitor la expediție. ♦ corp ~ = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate. II. s. m. membru al unei expediții. (< fr. expéditionnaire)
9. [Șăineanu, ed. VI] expediționar a. și m. care face o expedițiune.
10. [Scriban] *expediționár, -ă adj. (d. expedițiune cu term. -onar). Care face o expedițiune: armată expediționară.
11. [MDA2] espediționariu[1], ~rie[2] a, sm vz expediționar
12. [MDA2] expediționariu, ~ă a, sm vz expediționar
13. [DOOM 3] expediționar (desp. -ți-o-) adj. m., pl. expediționari; f. expediționară, pl. expediționare
14. [DOOM 2] expediționar (-ți-o-) adj. m., pl. expediționari; f. expediționară, pl. expediționare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL