1. [DEX '09] EXPEDIERE, expedieri, s. f. Acțiunea de a expedia și rezultatul ei; expediție, trimitere. [Pr.: -di-e-] – V. expedia.
2. [MDA2] expediere sf [At: NEGULICI / V: ~iare / P: ~di-e~ / Pl: ~ri / E: expedia] 1 (Nob) Trimiterea cuiva către o destinație îndepărtată cu un anumit scop. 2 (Pgn) Trimitere în grabă într-un anumit loc. 3 Trimitere (prin poștă sau mesagerie) a scrisorilor, coletelor, mărfurilor etc. 4 (Fam) Îndepărtare a cuiva. 5 (Fam) Descotorosire (de cineva). 6 Executarea rapidă și cu ușurință a unui lucru. 7 Rezolvare în grabă și superficială a intereselor cuiva. 8 Executare superficială a unor misiuni sau lucrări. 9 Tratare superficială. 10 Analizare superficială. 11 (Jur; înv) Realizare a unei copii după un act sau o hotărâre judecătorească.
3. [DLRLC] EXPEDIERE, expedieri, s. f. Acțiunea de a expedia; trimitere (prin poștă sau prin cale ferată) a unui obiect la locul de destinație. Expedierea coletului. – Pronunțat: -di-e-.
4. [DLRM] EXPEDIERE, expedieri, s. f. Acțiunea de a expedia. [Pr.: -di-e-]
5. [DN] EXPEDIERE s.f. Acțiunea de a expedia și rezultatul ei; expediție, trimitere. [Pron. -di-e-. / < expedia].
6. [DEX '09] EXPEDIA, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier.
7. [MDA2] ecșpedia v vz expedia
8. [MDA2] espedia vt vz expedia
9. [MDA2] eșpeda vt vz expedia
10. [MDA2] expedia vt [At: CR (1829), 197 2/18 / V: (înv) esp~, sp~, (reg) ecșp~, (nob) eșpeda, șpeda / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr expédier, lat expedire] 1 (înv; c. i. persoane) A trimite către o destinație îndepărtată cu o anumită misiune. 2 (Pgn) A trimite într-un anumit loc. 3 (C. i. scrisori, colete, bani etc.) A trimite prin poștă sau prin mesagerie Si: (gmî; rar) a expedirui. 4 (Fam) A îndepărta pe cineva. 5 (Fam) A se debarasa (de cineva). 6 A face repede și cu ușurință o treabă, un lucru etc. 7 A rezolva (cuiva) în grabă și superficial interesele. 8 (C. i. lucrări, acțiuni etc.) A executa repede și superficial. 9 A trata superficial. 10 A analiza superficial. 11 (Jur; înv) A face o copie după un act sau după o hotărâre judecătorească.
11. [MDA2] expediare sf vz expediere
12. [CADE] *EXPEDIA (-diez) vb. tr. 1 A trimite, a face să plece, a porni la destinațiune: ~ o ladă cu drumul de fier; ~ un curier ¶ 2 A grăbi executarea unui lucru, a face în grabă, a căuta să sfîrșească cât mai de grabă: ~ o afacere, un proces ¶ 3 A se cotorosi, a se desbăra: ~ pe un creditor ¶ 4 ⚚ A face o copie conformă: ~ un contract [fr.].
13. [CADE] * EXPEDIA (-diez) vb. tr. 1 A trimite, a face să plece, a porni la destinațiune: ~ o ladă cu drumul de fier; ~ un curier ¶ 2 A grăbi executarea unui lucru, a face în grabă, a căuta să sfîrșească cît mai de grabă: ~ o afacere, un proces ¶ 3 A se cotorosi, a se desbăra: ~ pe un creditor ¶ 4 ⚚ A face o copie conformă: ~ un contract [fr.].
14. [CADE] ‡EXPEDUI (-uesc) vb. tr. = EXPEDIA: am expeduit pe singurul meu tovarăș de călătorie I. -GH..
15. [CADE] ‡ EXPEDUI (-uesc) vb. tr. = EXPEDIA: am expeduit pe singurul meu tovarăș de călătorie (I.-GH.).
16. [DLRLC] EXPEDIA, expediez, vb. I. Tranz. (Cu privire la scrisori, pachete, bani etc.) A trimite (prin poștă, prin cale ferată etc.) la locul de destinație. I-am expediat o scrisoare recomandată. ◊ (Familiar, cu privire la persoane) Era să merg la Hamburg, dar trebuie să stau să expediez întîi pe Matei. CARAGIALE, O. VII 6. ♦ (Familiar) A îndepărta (pe cineva), a termina repede (cu cineva), a se descotorosi (de cineva). ♦ (Familiar). A executa (o lucrare) repede și superficial. – Pronunțat: -di-a.
17. [DLRM] EXPEDIA, expediez, vb. I. Tranz. A trimite prin poștă, prin mesagerie etc. un obiect la o anumită adresă. ♦ (Fam.) A îndepărtă pe cineva, a se descotorosi de cineva. ♦ A executa repede și superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Fr. expédier.
18. [DN] EXPEDIA vb. I. tr. 1. A trimite (scrisori, pachete etc.) la destinație. 2. (Fam.) A îndepărta (pe cineva), a se descotorosi, a se debarasa (de cineva). ♦ A face iute și cu ușurință (o treabă, un lucru). [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expédier, lat. expedire].
19. [MDN '00] EXPEDIA vb. tr. 1. a trimite (scrisori, bani, pachete etc.) la destinație. 2. (fam.) a îndepărta pe cineva, a se descotorosi, a se debarasa de cineva. ◊ a face ceva în grabă și superficial. (< fr. expédier, lat. expedire)
20. [Șăineanu, ed. VI] expedià v. 1. a porni la un loc hotărît: a expedia o ladă; 2. a grăbi execuțiunea: a expedia o afacere; 3. a face o copie conformă: a expedia un contract.
21. [Scriban] *expediéz v. tr. (fr. expédier, d. expédient, expedient; lat. ex-pedire, a libera, a descurca, d. pes, pédis, picĭor. V. împedec). Trimet la destinațiune: a expedia o scrisoare, o ladă. Fac ĭute: a expedia o afacere. Fig. Iron. Trimet pe lumea cealaltă, exoflisesc, mă cotorosesc: calău îl expedie răpede pe condamnat, a expedia un solicitator.
22. [DOOM 3] expediere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. expedierii; pl. expedieri
23. [DOOM 2] expediere (-di-e-) s. f., g.-d. art. expedierii; pl. expedieri
24. [DOOM 3] expedia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. expediez (desp. -di-ez), 3 expediază, 1 pl. expediem; conj. prez. 1 sg. să expediez, 3 să expedieze; ger. expediind (desp. -di-ind)
25. [DOOM 2] expedia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 expediază, 1 pl. expediem (-di-em); conj. prez. 3 să expedieze; ger. expediind (-di-ind)
26. [MDO] expedia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. expediază, 1 pl. expediem, ger. expediind)
27. [IVO-III] expediez, -diază 3, -dieze 3 conj., -diam 1 imp., -diind ger., -diere inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL