1. [DEX '09] EXORCIST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste.
2. [MDA2] exorcist, ~ă smf, a [At: LM / Pl: ~iști, ~e / E: fr exorciste, lat exorcista] 1-2 (Persoană) care practică exorcismul (1).
3. [CADE] *EXORCIST sm. Cel ce citește molitve pentru alungarea dracilor [fr.].
4. [CADE] * EXORCIST sm. Cel ce citește molitve pentru alungarea dracilor [fr.].
5. [DEX '98] EXORCIST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică exorcismul. – Din lat. exorcista, fr. exorciste.
6. [DN] EXORCIST, -Ă adj. Referitor la exorcism. // s.m. și f. Practicant al exorcismului. [Cf. lat. exorcista, fr. exorciste].
7. [MDN '00] EXORCIST, -Ă I. adj., s. m. f. (practicant) al exorcismului. II. s. m. ecleziarh, în evul mediu, care căuta, prin rugăciuni, să-i vindece pe cei „posedați de diavol”. (< lat. exorcista, fr. exorciste)
8. [Șăineanu, ed. VI] exorcist m. cel ce exorcizează.
9. [Scriban] *exorcíst m. (vgr. exorkistés). Rar. Acela care expulsează draciĭ.
10. [DOOM 3] exorcist adj. m., s. m., pl. exorciști; adj. f., s. f. exorcistă, pl. exorciste
11. [DOOM 2] exorcist adj. m., s. m., pl. exorciști; adj. f., s. f. exorcistă, pl. exorciste
12. [D.Religios] exorcist, exorciști s. m. Treaptă a clerului inferior în Bis. creștină veche, care avea grija energumenilor sau a celor bântuiți de duhuri necurate (demoniaci). ♦ Persoană care practică exorcismul. – Din lat. exorcista, fr. exorciste.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL