1. [DEX '09] EXECUTOR, -OARE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată printr-un testament cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor acestuia. Executor judecătoresc = funcționar de stat însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris.
2. [MDA2] executor, ~oare[1] [At: (a. 1774) URICARIUL I, 176 / V: (îrg) eze~, (înv) ese~, (reg) eczecutăr, (reg) egzăcutăr, (reg) egzăcutor, (reg) ezăcutăr, (reg) izăcutăr, (reg) izicutăr, (reg) izâcutor / A și: (reg) ~cu~ / P: eg-ze~ / E: fr exécuteur, it esecutore, lat exsecutor, -oris] 1-2 smf, a Executant (3-4). 3 smf (Șîs ~ testamentar) Persoană însărcinată să ducă la îndeplinirea dispozițiilor din testamentul cuiva Si: (îvr) executar. 4 sm (Jur; șîs ~ judecătoresc) Funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută (13) hotărâri judecătorești Si: (reg) jăcuț, (înv) portărel. 5 sm Persoană care are sarcina de a pune în aplicare o lege, o dispoziție, un ordin etc. 6 sm (Rar) Persoană însărcinată cu execuția (20) Si: călău, gâde.
3. [CADE] * EXECUTOR sm. 1 Cel ce execută, ce aduce la îndeplinire ¶ 2 ⚖️ ~ testamentar, acela pe care testatorul l-a însărcinat să aducă la îndeplinire clauzele testamentului său [fr.].
4. [CADE] *EXECUTOR sm. 1 Cel ce execută, ce aduce la îndeplinire ¶ 2 ⚖️ ~ testamentar, acela pe care testatorul l-a însărcinat să aducă la îndeplinire clauzele testamentului său [fr.].
5. [DEX '98] EXECUTOR, -OARE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispozițiile din testamentul cuiva. Executor judecătoresc = funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris.
6. [DLRLC] EXECUTOR, -OARE, executori, -oare, adj. Care execută, care aduce la îndeplinire ceva; executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată de un testator să aducă la îndeplinire dispozițiile din testamentul lui. Executor judecătoresc = funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea hotărîrilor judecătorești; (în vechea organizare judecătorească) portărel.
7. [DLRM] EXECUTOR, -OARE, executori, -oare, adj. Executant. ♦ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispozițiile din testamentul cuiva. Executor judecătoresc = funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea hotărârilor judecătorești; (în vechea organizare judecătorească) portărel. – Fr. exécuteur (lat. lit. exsecutor, -oris).
8. [DN] EXECUTOR, -OARE adj., s.m. și f. (Persoană) care execută ceva. ◊ Executor testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; executor judecătoresc = funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută hotărîri judecătorești. [Pron. eg-ze-. / cf. fr. exécuteur, lat. exsecutor].
9. [MDN '00] EXECUTOR, -OARE adj. executant. ♦ ~ (jur.; s. m. f.) ~ testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; ~ judecătoresc = funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută hotărâri judecătorești. (< fr. exécuteur, lat. exsecutor)
10. [Șăineanu, ed. VI] executor a. cel ce execută: executor testamentar.
11. [Scriban] *executór, -oáre adj. (lat. ex-secútor, -óris. V. per-secutor). Care execută: executor testamentar. – Ob. egz- (după fr.).
12. [MDA2] eczecutăr, ~toare smf, a vz executor
13. [MDA2] egzăcutăr, ~toare smf, a vz executor
14. [MDA2] egzăcutor, ~oare smf, a vz executor
15. [MDA2] ezăcutăr[1], ~toare smf, a vz executor
16. [MDA2] ezecutăr, ~toare smf, a vz executor
17. [MDA2] ezecutor[1], ~oare smf, a vz executor
18. [DOOM 3] !executor [x pron. gz] s. m., pl. executori (executor judecătoresc, ~ testamentar)
19. [DOOM 2] executor (care execută) [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executori; adj. f., s. f. sg. și pl. executoare
20. [IVO-III] executor sb. (executor testamentar).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL