1. [DEX '09] EXCLAMATIV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif.
2. [MDA2] exclamativ, ~ă [At: HELIADE, GR. ROM. 140/23 / V: (înv) esc~ / P: ex-cla~ / Pl: ~i, ~e / E: fr exclamatif] 1 a Care exprimă o exclamație. 2-3 sf, a (Propoziție sau frază) care exprimă o stare afectivă.
3. [CADE] * EXCLAMATIV adj. 📖 Care exprimă o exclamație: propozițiune ~ă [fr.].
4. [CADE] *EXCLAMATIV adj. 📖 Care exprimă o exclamație: propozițiune ~ă [fr.].
5. [DLRLC] EXCLAMATIV, -Ă, exclamativi, -e, adj. (În expr.) Propoziție exclamativă = propoziție care exprimă în mod spontan o stare afectivă (admirație, plăcere, surprindere, indignare, regret etc.). Propoziția: «Vai de mine și de mine, copila mea au străpuns-o turcii!» [CREANGĂ, A. 21] este exclamativă.
6. [DLRM] EXCLAMATIV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ♦ Propoziție exclamativă = propoziție care exprimă în mod spontan o stare afectivă. – Fr. exclamatif.
7. [DN] EXCLAMATIV, -Ă adj. Care exprimă o exclamație. ◊ Propoziție exclamativă (și s.f.) = propoziție în care se exprimă o stare afectivă (admirație, bucurie, surprindere etc.). [< fr. exclamatif].
8. [MDN '00] EXCLAMATIV, -Ă adj. care exprimă o exclamație. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. (< fr. exclamatif)
9. [MDA2] esclamativ, ~ă sf, a vz exclamativ
10. [DOOM 3] exclamativ adj. m., pl. exclamativi; f. exclamativă, pl. exclamative
11. [DOOM 2] exclamativ adj. m., pl. exclamativi; f. exclamativă, pl. exclamative
12. [DTL] EXCLAMATIV, -Ă adj. (< fr. exclamatif): în sintagmele cuvânt exclamativ, enunțiativă exclamativă, interogativă exclamativă, intonație exclamativă și propoziție exclamativă (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL