1. [DEX '09] EXCAVAȚIUNE s. f. v. excavație.
2. [MDA2] excavațiune sf vz excavație
3. [DLRM] EXCAVAȚIUNE s. f. v. excavație.
4. [Șăineanu, ed. VI] excavați(un)e f. 1. săpătură adâncă; 2. gaură în pământ sau în piatră.
5. [Scriban] *excavațiúne f. (lat. excavátio, -ónis). Acțiunea de a scobi pămîntu. Rezultatu acesteĭ scobirĭ: cavernele-s excavațiunĭ naturale. – Și -áție.
6. [DEX '09] EXCAVAȚIE, excavații, s. f. 1. Groapă, cavitate în suprafața Pământului sau în adâncime, creată în urma unui fenomen natural sau executată artificial în scopul realizării unor construcții (fundații, terasamente, canale, tuneluri etc.) ♦ Săpătură. 2. (Med.) Cavitate patologică formată într-un organ. [Var.: excavațiune s. f.] – Din fr. excavation.
7. [MDA2] escavație sf vz excavație
8. [MDA2] escavațiune sf vz excavațiune
9. [MDA2] excavație sf [At: MARIN, PR. I, 159/25 / V: ~iune, (înv) esc~, escavațiune / P: ex-ca~ / Pl: ~ii / E: fr excavation, lat excavatio, -onis] 1 Excavare (1). 2-3 Cavitate la suprafața pământului sau în adâncime, creată în urma unui fenomen natural sau executată artificial în scopul realizării unor fundații, canale etc. Si: adâncitură, săpătură. 4 (Lpl) Material rezultat din excavare (1). 5 (Med) Cavitate într-un organ. 6 (Med) Excavație (5) anormală, formată pe locul unei leziuni degenerative.
10. [DEX '98] EXCAVAȚIE, excavații, s. f. 1. Groapă, cavitate în suprafața pământului sau în adâncime, creată în urma unui fenomen natural sau executată artificial în scopul realizării unor construcții (fundații, terasamente, canale, tuneluri etc.) ♦ Săpătură. 2. (Med.) Cavitate patologică formată într-un organ. [Var.: excavațiune s. f.] – Din fr. excavation.
11. [DLRLC] EXCAVAȚIE, excavații, s. f. (Tehn.) Groapă, cavitate la suprafața pămîntului sau în adîncime, creată în urma unui fenomen natural sau făcută (mai ales cu ajutorul unui excavator) pentru diferite scopuri tehnice. ♦ (Arheol.; rar) Săpătură. (Atestat în forma excavațiune) Fusesem să asist la excavațiunile ce făcea învățatul archeolog... la mausoleul Artemisei. GHICA, S. 422. – Variantă: (învechit) excavațiune (pronunțat -ți-u-) s. f.
12. [DLRM] EXCAVAȚIE, excavații, s. f. Groapă, cavitate la suprafața pămîntului sau în adîncime, creată în urma unui fenomen natural sau făcută pentru diferite scopuri tehnice, științifice etc. [Var.: excavațiune s. f.] – Fr. excavation (lat. lit. excavatio, -onis).
13. [DN] EXCAVAȚIE s.f. 1. Cavitate la suprafața sau în adîncul pămîntului formată natural sau făcută în vederea unor obiective tehnice. ♦ Săpătură. 2. (Med.) Adîncitură anormală a unui organ. [Pron. ecs-ca-va-ți-e, gen. -iei. / cf. fr. excavation, rus. ekskavațiia].
14. [MDN '00] EXCAVAȚIE s. f. 1. cavitate la suprafața sau în adâncul pământului, în vederea unor obiective tehnice; rezultatul excavării. 2. (med.) adâncitură anormală a unui organ. (< fr. excavation, rus. ekskavațiia)
15. [DOOM 3] excavație (desp. -ți-e) s. f., art. excavația (desp. -ți-a), g.-d. art. excavației; pl. excavații, art. excavațiile (desp. -ți-i-)
16. [DOOM 2] excavație (-ți-e) s. f., art. excavația (-ți-a), g.-d. art. excavației; pl. excavații, art. excavațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL