1. [DEX '09] EXASPERANT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează; înnebunitor. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérant.
2. [MDA2] exasperant, ~ă [At: VLAHUȚĂ, D. 96 / P: egza~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr exaspérant] 1 a Enervant (1). 2 a Iritant peste măsură. 3-4 av, a (În mod) sâcâitor. 5-6 av, a (În mod) agasant.
3. [CADE] *EXASPERANT adj. Care exasperează, care te scoate din răbdări: la el versul se urzea încet... cu o tortură de minte, adesea ~ă VLAH. [fr.].
4. [CADE] * EXASPERANT adj. Care exasperază, care te scoate din răbdări: la el versul se urzea încet... cu o tortură de minte, adesea ~ă (VLAH.) [fr.].
5. [DLRLC] EXASPERANT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează, care irită, care enervează peste măsură; care scoate din răbdări, din sărite. Exasperantele valsuri chinuite de lăutari. C. PETRESCU, S. 186. [Îl] ținea de braț cu o intimitate exasperantă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 59. ◊ (Adverbial) Alunecăm exasperant pe brînci. CAMIL PETRESCU, V. 53. În urechi îi huruiau exasperant de uniform glasurile ploaiei care înghițeau toate zgomotele vieții. REBREANU, P. S. 84.
6. [DLRM] EXASPERANT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exaspererează. – Fr. exasperant.
7. [DN] EXASPERANT, -Ă adj. Care exasperează; înnebunitor. [Cf. fr. exaspérant].
8. [MDN '00] EXASPERANT, -Ă adj. care exasperează; înnebunitor. (< fr. exaspérant)
9. [DOOM 3] exasperant [x pron. gz] adj. m., pl. exasperanți; f. exasperantă, pl. exasperante
10. [DOOM 2] exasperant [x pron. gz] adj. m., pl. exasperanți; f. exasperantă, pl. exasperante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL