1. [DEX '09] EXASPERA, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare.
2. [MDA2] exaspera [At: COSTINESCU / P: egza~ / Pzi: ~rez / E: fr exaspérer] 1-2 vtr A (se) enerva (5). 3-4 vtr A (se) irita peste măsură. 5 vt A sâcâi. 6-7 vtr A (se) intensifica.
3. [CADE] * EXASPERA (-erez) vb. tr. A întărîta peste măsură, a scoate din răbdări: scena din urmă cu bărbatu-său o revolta, o exaspera (D.-ZAMF.) [fr.].
4. [CADE] *EXASPERA (-erez) vb. tr. A întărita peste măsură, a scoate din răbdări: scena din urmă cu bărbatu-său o revolta, o exaspera D. -ZAMF. [fr.].
5. [DLRLC] EXASPERA, exasperez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A irita, a enerva peste măsură; a scoate din răbdări, din fire, din sărite. Ce ai, Bologa? izbucni în sfîrșit Varga, jicnit. M-ai exasperat cu muțenia! REBREANU, P. S. 11. ◊ (Cu privire la răbdare, nervi etc.) Fiecare mișcare îi pare înadins îndreptată împotriva ei, ca să-i exaspereze răbdarea. C. PETRESCU, C. V. 262.
6. [DLRM] EXASPERA, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură. – Fr. exaspérer (lat. lit. exasperare).
7. [DN] EXASPERA vb. I. tr. A enerva tare, a aduce la desperare, a scoate din sărite. [Pron. eg-zas-. / < fr. exaspérer, cf. lat. exasperare].
8. [MDN '00] EXASPERA vb. tr. a enerva, a irita peste măsură; a scoate din sărite. (< fr. exaspérer, lat. exasperare)
9. [Șăineanu, ed. VI] exasperà v. a irita peste măsură.
10. [Scriban] *exasperéz v. intr. (fr. exaspérer, d. lat. ex-áspero, -áre, d. asper, aspru). Supăr grozav. V. refl. Mă supăr și perd răbdarea de tot. – Și egz- (după fr.).
11. [DOOM 3] exaspera (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exasperez, 3 exasperează; conj. prez. 1 sg. să exasperez, 3 să exaspereze
12. [DOOM 2] exaspera (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exasperează
13. [MDO] exaspera (gz)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL