Definiție și ce înseamnă exaltațiune

1. [MDA2] exaltațiune sf vz exaltație

2. [CADE] * EXALTAȚIUNE, EXALTAȚIE, EXALTARE sf. 1 Faptul de a (se) exalta ¶ 2 Glorificare, slăvire ¶ 3 Aprindere a minții, stare de spirit înflăcărată în mod neobicinuit ¶ 4 🩺 Exces de activitate a unui organ [fr.].

3. [CADE] *EXALTAȚIUNE, EXALTAȚIE, EXALTARE sf. 1 Faptul de a (se) exalta ¶ 2 Glorificare, slăvire ¶ 2 Aprindere a minții, stare de spirit înflăcărată în mod neobicinuit ¶ 3 🩺 Exces de activitate a unui organ [fr.].

4. [Șăineanu, ed. VI] exaltați(un)e f. 1. acțiunea de a exalta, glorificare; 2. entuziasm vehement; 3. Med. un fel de transport sau delir.

5. [Scriban] *exaltațiúne f. (lat. exaltátio, -ónis). Acțiunea de a exalta. Excitare a mințiĭ. Turburare mentală. Starea omuluĭ exaltat. Exaltarea Cruciĭ, Înălțarea Cruciĭ (V. înălțare). – Ob. egz- (după fr.). Și -áție, dar ob. -áre.

6. [MDA2] esaltație sf vz exaltație

7. [MDA2] esaltațiune sf vz exaltație

8. [MDA2] esăltăciune sf vz exaltație

9. [MDA2] exaltație sf [At: VASICI, M. II, 92/18 / V: (înv) esa~, esaltațiune, esăltăciune, ~iune, ~tățiune, eza~ / Pl: ~ii / E: fr exaltation, lat exaltatio, -onis] 1 Lăudare. 2 Slăvire. 3 Glorificare. 4 Exaltare (4). 5 Intensificare. 6 Entuziasmare. 7 Înflăcărare. 8-9 Exaltare (8-9). 10 (Rar) Înălțare. 11 (Înv; îs) -ia crucii Înălțare a crucii. 12-14 (Înv) Exaltare (12-14). 15 (Chm; Fiz) Cantitate cu care este mărită refracția moleculară a unei substanțe organice care are în molecula sa duble legături conjugate sau triple legături, față de cazul în care nu ar avea asemenea legături. 16 (Chm; îvr) Purificare a sărurilor, metalelor etc. prin îndepărtarea elementelor străine.

10. [MDA2] exaltățiune sf vz exaltație

11. [MDA2] ezaltație sf vz exaltație

12. [CADE] * EXALTARE 👉 EXALTAȚIUNE.

13. [CADE] *EXALTARE 👉 EXALTAȚlUNE.

14. [DN] EXALTAȚIE s.f. (Rar) Exaltare. [Gen. -iei. / < fr. exaltation, lat. bis. exaltatio].

15. [MDN '00] EXALTAȚIE s. f. exaltare. (< fr. exaltation, lat. exaltatio)

16. [DOOM 3] !exaltație [x pron. gz] (desp. -ți-e) s. f., art. exaltația (desp. -ți-a), g.-d. art. exaltației; pl. exaltații, art. exaltațiile (desp. -ți-i-)

17. [DOOM 2] exaltație [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exaltația (-ți-a), g.-d. exaltații, art. exaltației

18. [MDO] exaltație (pr. gz)

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [CADE] EVREESC adj. 🌍 Ce ține de Evrei, privitor la Evrei. 2. [CADE] * […]
1. [DEX '09] EVREICĂ, evreice, s. f. Femeie care face parte din neamul evreilor. – […]
1. [DEX '09] EVREIESC, -IASCĂ, evreiești, adj. Care aparține evreilor, privitor la evrei; izraelit. [Pr.: […]
1. [DEX '09] EVREIEȘTE adv. În felul evreilor, ca evreii; în limba ebraică. [Pr.: -vre-ieș-] […]
1. [MDA2] evreime sf [At: (a. 1821) GCR II, 241/3 / E: evreu + -ime] […]
1. [MDA2] evreism sn [At: COSTINESCU / E: evreu + -ism] Religie monoteistă practicată de […]
[DCR2] evreitate s. n. 1992 Specific al evreilor v. asimilare (din evreu + -itate) Sursă: […]
1. [MDA2] evropenesc, ~ească a vz europenesc 2. [DLRLC] EVROPENESC, -EASCĂ adj. v. europenesc. 3. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro