1. [DEX '09] EXALTAT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.
2. [MDA2] exaltat2, ~ă [At: NEGULICI / P: egz~ / V: (înv) esa~, (pop) zăl~, (reg) dezăl~, dezărtat, izăl~, izel~, izul~ / Pl: ~ați, ~e / E: exalta] 1 a Lăudat2. 2 a Slăvit2. 3 a Glorificat2. 4 a Făcut să devină mai puternic. 5 a Intensificat2. 6-7 smf, a (Individ) entuziasmat (1). 8-9 smf, a (Individ) care s-a înflăcărat sau a fost făcut să se înflăcăreze. 10-11 smf, a (Individ) care este cuprins de exaltare (8). 12-13 smf, a (Individ) predispus spre exaltare (8). 14 a Care rezultă dintr-o stare de exaltare (8). 15 a Care exprimă sau trădează exaltare (8). 16 a (Rar) Exaltant. 17-18 smf, a (Pfm; îf dezăl~, dezer~, izăl~, izel~, izul~, zăl~; șîs zăl~ din minți) (Om) smintit2. 19 a (Rar; îf esa~) Înălțat2.
3. [MDA2] exaltat1 sn [At: MDA ms / V: (înv) esa~ / P: egz~ / Pl: ~uri / E: exalta] 1 Lăudare 2 Slăvire. 3 Glorificare. 4 Exaltare (4). 5 Intensificare. 6 Entuziasmare (1). 7 Înflăcărare.
4. [CADE] *EXALTAT I. adj. 1 p. EXALTA ¶ 2 Fig. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură. II. sm.: E un ~.
5. [CADE] * EXALTAT I. adj. 1 p. EXALTA ¶ 2 Ⓕ Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură. II. sm.: E un ~.
6. [DEX '98] EXALTAT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: -eg-zal-] – V. exalta.
7. [DLRLC] EXALTAT, -Ă, exaltați, -te, adj. Care se află în stare de exaltare, de excitație, de entuziasm dus pînă la paroxism; înflăcărat, aprins peste măsură. Tinereța exaltată îl îndeamnă la risipă și plăceri ușoare. SADOVEANU, E. 200. Să fiu un an măcar frumoasă, urmă ea exaltată. CAMIL PETRESCU, O. I 256. Văd toate-acele tipuri de grecești mitologii, Pe cari le-a creat avîntul exaltatei fantazii. COȘBUC, P. II 139. Susceptibil de a se entuziasma îndată; exaltat pînă nu a ține seamă de mica distanță dintre sublim și ridicol. BOLINTINEANU, O. 419. ◊ (Substantivat) Tot ce vorbea era lămurit, întregit prin zvîrlirea brațelor, în sus, în jos, la dreapta, la stînga. Avea în el ceva de exaltat. CAMIL PETRESCU, O. I 329. Era cu noi pe vasul ce cobora aci Un exaltat... El ne cînta zi-noapte, un marș de libertate. BOLINTINEANU, O. 158. ♦ (Familiar) Ieșit din minți, țicnit.
8. [DLRM] EXALTAT, -Ă, exaltați, -te, adj. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, pînă la paroxism. ♦ (Fam.) Ieșit din minți; țicnit. – V. exalta.
9. [DN] EXALTAT, -Ă adj. Aprins, înflăcărat peste măsură. ♦ (Fam.) Smintit, țicnit. [< exalta].
10. [MDN '00] EXALTAT, -Ă I. adj., s. m. f. (om cu temperament) aprins, înflăcărat, peste măsură. II. adj. (fam.) ieșit din minți; surescitat. (< exalta)
11. [Șăineanu, ed. VI] exaltat a. 1. entuziast; 2. apucat de delir: imaginație exaltată.
12. [Scriban] *exaltát, -ă adj. Fig. Cu mintea aprinsă, zăpăcit: om, cap exaltat. Fam. Nebun. – Ob. egz- (după fr.).
13. [DEX '09] EXALTA, exalt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare.
14. [MDA2] dezăltat, ~ă smf, a vz exaltat2
15. [MDA2] dezărtat, ~ă smf, a vz exaltat2
16. [MDA2] esalta v vz exalta
17. [MDA2] esaltat1 sn vz exaltat1
18. [MDA2] esaltat2, ~ă a vz exaltat2
19. [MDA2] exalta [At: NEGULICI / V: (înv) esa~ / P: egz~ / Pzi: ~alt și ~tez / E: fr exalter, lat exaltare] 1 vt A lăuda. 2 vt A slăvi. 3 vt A glorifica. 4 vt A face să devină mai puternic. 5 vt A intensifica. 6-7 vtr A (se) entuziasma (1-2). 8-9 vtr A (se) înflăcăra.
20. [MDA2] izeltat, ~ă a vz exaltat
21. [CADE] * EXALTA (-alt, ‼ -altez) I. vb. tr. 1 A ridica în slăvi, a lăuda peste măsură ¶ 2 Ⓕ A aprinde, a înflăcara, a entuziasma: ~ spiritele. II. vb. refl. A se aprinde, a se înflăcara, a se entuziasma: închipuirea se exaltă și rechiamă trecutul strălucit (ALECS.) [fr.].
22. [CADE] *EXALTA (-alt, ‼ -altez) vb. tr. 1 A ridica în slăvi, a lăuda peste măsură ¶ 2 Fig. A aprinde, a înflăcăra, a entuziasma: ~ spiritele. II. vb. refl. A se aprinde, a se înflăcăra, a se entuziasma: închipuirea se exaltă și rechiamă trecutul strălucit ALECS. [fr.].
23. [DLRLC] EXALTA, exalt, vb. I. Tranz. 1. A aduce (pe cineva) într-o stare de exaltare, a entuziasma, a înflăcăra peste măsură. Răsunetul limbii romîne îi exaltă pe toți. CĂLINESCU, E. 141. 2. (Rar) A lăuda peste măsură, a ridica în slavă, a proslăvi. A exalta meritele cuiva.
24. [DLRM] EXALTA, exalt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. – Fr. exalter (lat. lit. exaltare).
25. [DN] EXALTA vb. I. 1. tr., intr. A (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. 2. tr. (Rar) A lăuda, a ridica în slăvi. [Pron. eg-zal-, p. i. exalt, 3,6 -tă. / < fr. exalter].
26. [MDN '00] EXALTA vb. I. tr., refl. a (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. II. tr. a slăvi, a glorifica. (< fr. exalter)
27. [Șăineanu, ed. VI] exaltà v. 1. a ridica în slava cerului, a lăuda mult; 2. a entuziasma, a încălzi peste măsură: a exalta imaginația.
28. [Scriban] *exált și éz, a -á v. tr. (lat. ex-altare, a înălța, a lăuda, d. altus, înalt). Laud grozav. Fig. Aprind, turbur: unele lecturĭ exaltă imaginațiunea. V. refl. Fam. Înebunesc. – Ob. egz- (după fr.).
29. [DOOM 3] exalta (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exalt, 2 sg. exalți, 3 exaltă; conj. prez. 1 sg. să exalt, 3 să exalte
30. [DOOM 2] exalta (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaltă
31. [DMLR] exalta vb., ind. prez. pers. 1 exalt (exaltez)
32. [MDO] exalta (pr. gz)
33. [GAER] izaltat În BPh., V, p. 175, am semnalat pe săltat „nebun”, întîlnit în comuna Reviga (Ialomița) și atestat în culegeri de cuvinte din Teleorman și Oltenia. L-am explicat atunci prin exaltat, încrucișat cu săltat, tinînd seamă că la Vîrcol apare forma izaltat. Găsesc acum, tot din Oltenia, izăltat (Lex. reg. I, p. 41), iar la Udrescu, izaltat (cu varianta zăltat). Faptul că i- apare în mai multe locuri și mai ales că în Argeș se pronunță cuvîntul cu a neaccentuat aduce, mi se pare, dovada că avem de-a face cu exaltat. După cît pot vedea, săltat nici nu e atestat cu sensul de „nebun”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL