1. [DEX '09] EXALAȚIE, exalații, s. f. Exalare; miasmă, duhoare; abureală. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhalation, lat. exhalatio.
2. [MDA2] exalație sf [At: ALBINEȚ, M. 175/7 / V: esalațiune, ~iune, exha~, exhalațiune / P: egza~ / Pl: ~ii / E: fr exhalation, lat exhalatio, -onis] (Rar) 1-4 Exalare (1-4). 5 (Spc) Eliminare a vaporilor de apă de către plante.
3. [DEX '98] EXALAȚIE, exalații, s. f. Exalare; abureală. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhalation, lat. exhalatio.
4. [DLRLC] EXALAȚIE, exalații, s. f. Degajare de vapori, mirosuri etc.
5. [DLRM] EXALAȚIE, exalații, s. f. Exalare. – Fr. exhalation (lat. lit. exhalatio, -onis).
6. [DN] EXALAȚIE s.f. Degajare, răspîndire de vapori, de mirosuri etc.; exalare. [Gen. -iei, var. exalațiune s.f. / cf. fr. exhalation, lat. exhalatio].
7. [MDN '00] EXALAȚIE s. f. exalare. (< fr. exhalation, lat. exhalatio)
8. [MDA2] esalațiune sf vz exalație
9. [MDA2] exalațiune sf vz exalație
10. [MDA2] exhalație sf vz exalație
11. [MDA2] exhalațiune sf vz exalație
12. [CADE] * EXALAȚIUNE, EXALAȚIE sf. 1 Faptul de a (se) exala ¶ 2 Abureală, miros [fr.].
13. [CADE] *EXALAȚUNE, EXALAȚIE sf. 1 Faptul de a (se) exala ¶ 2 Abureală, miros [fr.].
14. [DN] EXALAȚIUNE s.f. v. exalație.
15. [Scriban] *exalațiúne f. (lat. ex-halátio, -ónis). Acțiunea de a exala. – Și -áție, dar ob. -áre.
16. [DOOM 3] exalație [x pron. gz] (desp. -ți-e) s. f., art. exalația (desp. -ți-a), g.-d. art. exalației; pl. exalații, art. exalațiile (desp. -ți-i-)
17. [DOOM 2] exalație [x pron. gz] (-ți-e) s. f., art. exalația (-ți-a), g.-d. art. exalației; pl. exalații, art. exalațiile (-ți-i-)
18. [Petro-Sedim] exhalație, (engl.= exalant), despre o emanație de gaze și vapori care, de regulă, încheie evoluția unei camere magmatice sau a unui aparat vulcanic și care se poate materializa în asociații de minerale bogate în F, S, CO2 și H2O. V. și exhalativ, stadiul ~.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL