1. [MDA2] exalat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: exha~, (înv) esa~ / P: egza~ / Pl: ~ați, ~e / E: exala] 1 (D. substanțe gazoase) Emis (2). 2 (D. mirosuri) Împrăștiat2. 3 (D. vapori) Degajat2. 4 (D. căldură) Emanat2 (3). 5 (Fîr; fig) (D. sentimente) Exteriorizat2 (1). 6 (Fîr; fig) Manifestat2.
2. [MDA2] exalat1 sn [At: MDA / P: egza~ / V: exha~, (înv) esa~ / Pl: ~uri / E: exala] (Rar) 1-4 Exalare (1-4). 5 (Fîr; fig) Exteriorizare (1). 6 (Fîr; fig) Manifestare.
3. [DEX '09] EXALA, exal, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare.
4. [MDA2] esala v vz exala
5. [MDA2] esalat2, ~ă a vz exalat2
6. [MDA2] esalat1 sn vz exalat1
7. [MDA2] exala [At: HELIADE O. I, 359 / V: exha~, (înv) esa~ / P: egza~ / Pzi: ~lez / E: fr exhaler, lat exhalare] 1 vt A emite substanțe gazoase. 2-3 vtr (D. mirosuri) A (se) împrăștia. 4 vt A degaja vapori Si: (îdt) a exabora (3). 5 vt A emana căldură. 6-7 vtr (Fîr; fig) A (se) exterioriza (1). 8-9 vtr (Fîr; fig) A (se) manifesta.
8. [MDA2] exhala vt vz exala
9. [MDA2] exhalat1 sn vz exalat1
10. [MDA2] exhalat2, ~ă a vz exalat2
11. [CADE] * EXALA (-al) I. vb. tr. A scoate aburi, a răspîndi un miros: bălțile exală aburi deși. II. vb. refl. A ieși aburi, a se răspîndi un miros: de pe paginile acestei... cărți simți că se exală un miros particular de vechime (VLAH.) [fr. exhaler].
12. [CADE] *EXALA (-al) I. vb. tr. A scoate aburi, a răspîndi un miros: bălțile exală aburi deși. II. vb. refl. A ieși aburi, a se răspîndi un miros: de pe paginile acestei... cărți simți că se exală un miros particular de vechime VLAH. [fr. exhaler].
13. [DEX '98] EXALA, exal, vb. I. Tranz. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare.
14. [DLRLC] EXALA, exal, vb. I. Tranz. (Folosit de obicei la pers. 3) A emite, a degaja, a împrăștia (vapori, mirosuri etc.). O mumie neclintită exalînd miros de dezinfectante. C. PETRESCU, Î. II 47. ◊ (Poetic) Pe un nor de aur zboară ea cu fală; Un parfum de roze pasul ei exală. BOLINTINEANU, O. 42. ◊ Refl. Fig. (Rar) Umbra dulce a chipului ei, din care se exală un parfum de fericire. VLAHUȚĂ, O. AL. II 65.
15. [DLRM] EXALA, exal, vb. I. Tranz. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc. – Fr. exhaler (lat. lit. exhalare).
16. [DN] EXALA vb. I. tr. A răspîndi, a împrăștia, a degaja (vapori, mirosuri etc.). [Pron. eg-za-, p. i. exal și -lez. / < fr. exhaler, cf. lat. exhalare].
17. [MDN '00] EXALA vb. tr. a răspândi, a emana, a degaja vapori, mirosuri. (< fr. exhaler, lat. exhalare)
18. [Șăineanu, ed. VI] exalà v. 1. a scoate dela sine vapori, a degaja un miros: florile exală un miros plăcut; 2. fig. a manifesta în afară, a exprima cu vioiciune: a-și exala plângerile.
19. [Scriban] *exál și -éz, a -á v. tr. (lat. ex-hálo, -áre. V. inhalez). Emit, degajez: florile exală miros. Fig. Daŭ drumu: a-țĭ exala furia. – Ob. egz- (după fr.). V. duhnesc.
20. [DOOM 3] exala (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exal, 3 exală; conj. prez. 1 sg. să exal, 3 să exale
21. [DOOM 2] exala (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exală
22. [MDO] exala (pr. gz)
23. [IVO-III] exal.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL