1. [DEX '09] EXALARE, exalări, s. f. Acțiunea de a exala; exalație. [Pr.: eg-za-] – V. exala.
2. [MDA2] exalare sf [At: NEGULICI / V: exha~, (înv) esa~ / P: egza~ / Pl: ~lări / E: exala] 1 Emitere de substanțe gazoase Si: (rar) exalat1 (1), exalație (1). 2 Împrăștiere de mirosuri Si: (rar) exalat1 (2), exalație (2). 3 Degajare de vapori Si: (rar) exalat1 (3), exalație (3), (îdt) exaborare (2), exaborat1 (2). 4 Emanare de căldură Si: (rar) exalat1 (4), exalație (4). 5 (Fîr; fig) Exteriorizare (1). 6 (Fîr; fig) Manifestare.
3. [DLRM] EXALARE, exalări, s. f. Acțiunea de a exala.
4. [DN] EXALARE s.f. Acțiunea de a exala; exalație. [< exala].
5. [DEX '09] EXALA, exal, vb. I. Tranz. 1. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare.
6. [MDA2] esala v vz exala
7. [MDA2] esalare sf vz exalare
8. [MDA2] exala [At: HELIADE O. I, 359 / V: exha~, (înv) esa~ / P: egza~ / Pzi: ~lez / E: fr exhaler, lat exhalare] 1 vt A emite substanțe gazoase. 2-3 vtr (D. mirosuri) A (se) împrăștia. 4 vt A degaja vapori Si: (îdt) a exabora (3). 5 vt A emana căldură. 6-7 vtr (Fîr; fig) A (se) exterioriza (1). 8-9 vtr (Fîr; fig) A (se) manifesta.
9. [MDA2] exhala vt vz exala
10. [MDA2] exhalare sf vz exalare
11. [CADE] * EXALA (-al) I. vb. tr. A scoate aburi, a răspîndi un miros: bălțile exală aburi deși. II. vb. refl. A ieși aburi, a se răspîndi un miros: de pe paginile acestei... cărți simți că se exală un miros particular de vechime (VLAH.) [fr. exhaler].
12. [CADE] *EXALA (-al) I. vb. tr. A scoate aburi, a răspîndi un miros: bălțile exală aburi deși. II. vb. refl. A ieși aburi, a se răspîndi un miros: de pe paginile acestei... cărți simți că se exală un miros particular de vechime VLAH. [fr. exhaler].
13. [DEX '98] EXALA, exal, vb. I. Tranz. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare.
14. [DLRLC] EXALA, exal, vb. I. Tranz. (Folosit de obicei la pers. 3) A emite, a degaja, a împrăștia (vapori, mirosuri etc.). O mumie neclintită exalînd miros de dezinfectante. C. PETRESCU, Î. II 47. ◊ (Poetic) Pe un nor de aur zboară ea cu fală; Un parfum de roze pasul ei exală. BOLINTINEANU, O. 42. ◊ Refl. Fig. (Rar) Umbra dulce a chipului ei, din care se exală un parfum de fericire. VLAHUȚĂ, O. AL. II 65.
15. [DLRM] EXALA, exal, vb. I. Tranz. A emite, a împrăștia, a degaja vapori, mirosuri etc. – Fr. exhaler (lat. lit. exhalare).
16. [DN] EXALA vb. I. tr. A răspîndi, a împrăștia, a degaja (vapori, mirosuri etc.). [Pron. eg-za-, p. i. exal și -lez. / < fr. exhaler, cf. lat. exhalare].
17. [MDN '00] EXALA vb. tr. a răspândi, a emana, a degaja vapori, mirosuri. (< fr. exhaler, lat. exhalare)
18. [Șăineanu, ed. VI] exalà v. 1. a scoate dela sine vapori, a degaja un miros: florile exală un miros plăcut; 2. fig. a manifesta în afară, a exprima cu vioiciune: a-și exala plângerile.
19. [Scriban] *exál și -éz, a -á v. tr. (lat. ex-hálo, -áre. V. inhalez). Emit, degajez: florile exală miros. Fig. Daŭ drumu: a-țĭ exala furia. – Ob. egz- (după fr.). V. duhnesc.
20. [Scriban] *exalațiúne f. (lat. ex-halátio, -ónis). Acțiunea de a exala. – Și -áție, dar ob. -áre.
21. [DOOM 3] exalare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exalării; pl. exalări
22. [DOOM 2] exalare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exalării; pl. exalări
23. [DOOM 3] exala (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exal, 3 exală; conj. prez. 1 sg. să exal, 3 să exale
24. [DOOM 2] exala (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exală
25. [MDO] exala (pr. gz)
26. [IVO-III] exal.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL