1. [DEX '09] EVLAVIOS, -OASĂ, evlavioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Stăpânit de evlavie; cucernic. [Pr.: -vi-os] – Evlavie + suf. -os.
2. [MDA2] evlavios, ~oasă [At: I. GOLESCU, C. / P: ~vi-os / V: (reg) iv~, ivavli~, vlavios, vlăviuos / Pl: ~oși, ~oase / E: evlavie + -os] 1-2 smf, a (Persoană) care este cuprinsă de evlavie (1) Si: cucernic, pios, religios, (înv) evlavnic. 3 a (D. fizionomia, manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care rezultă dintr-un sentiment de evlavie (1). 4 a (D. fizionomia, manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care exprimă evlavie (1).
3. [CADE] EVLAVIOS adj. ⛪ Plin de evlavie, cuvios, pios, temător de Dumnezeu: Că sînt prea evlavioasă și mă tem de Dumnezeu PANN.
4. [CADE] EVLAVIOS adj. Plin de evlavie, cuvios, pios, temător de Dumnezeu: Că sînt prea evlavioasă și mă tem de Dumnezeu (PANN).
5. [DLRLC] EVLAVIOS, -OASĂ, evlavioși, -oase, adj. Stăpînit de evlavie, pios, cucernic, religios. O satiră necruțătoare a papalității, a abuzurilor papale, a mijloacelor foarte puțin evlavioase de îmbogățire a clericilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 4/6. Din păcate era și evlavios moș Nichifor și tare să mai temea să nu cadă sub blăstămul preoțesc. CREANGĂ, P. 110. – Pronunțat: -vi-os.
6. [DLRM] EVLAVIOS, -OASĂ, evlavioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Stăpînit de evlavie; cucernic. [Pr.: -vi-os] – Din evlavie + suf. -os.
7. [Șăineanu, ed. VI] evlavios a. plin de evlavie.
8. [Scriban] *evlaviós, -oásă adj. (d. evlavie). Plin de evlavie.
9. [DOOM 3] evlavios (desp. e-vla-vi-os) adj. m., pl. evlavioși; f. evlavioasă, pl. evlavioase
10. [DOOM 2] evlavios (e-vla-vi-os) adj. m., pl. evlavioși; f. evlavioasă, pl. evlavioase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL