1. [MDA2] evingere sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: evinge] 1 (Nob) Învingere. 2 (Nob) Înlăturare. 3 (Jur) Preluare, prin evicțiune, a unui drept de proprietate.
2. [DEX '09] EVINGE, eving, vb. III. Tranz. A face pe cineva să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).
3. [MDA2] evince v vz evinge
4. [MDA2] evinge vt [At: HAMANGIU, C. C. 262 / V: (înv) ~nce / Pzi: eving / E: fr évincer, lat evincere] 1 (Îdt) A învinge. 2 (Îdt) A înlătura. 3 (Jur) A prelua, prin evicțiune, un drept de proprietate.
5. [DEX '98] EVINGE, eving, vb. III. Tranz. (Despre o persoană) A face ca o altă persoană să sufere o evicțiune. – Din lat. evincere (după învinge).
6. [MDN '00] EVINGE vb. tr. (jur.; despre o persoană) a face ca o altă personaă să sufere o evicțiune. (după lat. evincere)
7. [Scriban] *evíng, -víns, a -vínge v. tr. (lat. e-vingere. V. în-ving). Exclud, resping. Jur. Deposedez pin lege.
8. [DOOM 3] evinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. eving, 3 sg. evinge, perf. s. 1 sg. evinsei, 1 pl. evinserăm, m.m.c.p. 1 pl. evinseserăm; conj. prez. 1 sg. să eving, 3 să evingă; ger. (rar) evingând; part. evins
9. [DOOM 2] evinge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. evinge (nefolosit la timpuri trecute, ger., part., supin, forme compuse cu part.)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL