1. [DEX '09] EVENTUALITATE, eventualități, s. f. Situație care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. éventualité.
2. [MDA2] eventualitate sf [At: BĂLCESCU, M. V. 70 / P: ~tu-a~ / Pl: ~ități / E: fr éventualité] 1 Împrejurare viitoare posibilă. 2 Situație care s-ar putea ivi. 3 (Urmat de un determinant substantival în cazul genitiv sau de o construcție infinitivală cu prep. „de”) Posibilitate.
3. [CADE] * EVENTUALITATE sf. 1 Caracterul a tot ce este eventual ¶ 2 Ceea ce poate să se întîmple, întîmplare viitoare, nesigură: eventualitățile unui război [fr.].
4. [CADE] *EVENTUALITATE sf. 1 Caracterul a tot ce este eventual ¶ 2 Ceea ce poate să se întîmple, întîmplare viitoare, nesigură: eventualitățile unui războiu [fr.].
5. [DLRLC] EVENTUALITATE, eventualități, s. f. Situație care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. Toți vor fi pregătiți pentru orice eventualitate cu echipamentul și armamentul la îndemînă! REBREANU, R. II 149. – Pronunțat: -tu-a-.
6. [DLRM] EVENTUALITATE, eventualități, s. f. Situație care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. [Pr.: -tu-a-] – După fr. éventualité.
7. [DN] EVENTUALITATE s.f. Situație care s-ar putea ivi; împrejurare viitoare posibilă. [Pron. -tu-a-. / cf. it. eventualità, fr. éventualité].
8. [MDN '00] EVENTUALITATE s. f. situație care s-ar putea ivi; împrejurare viitoare posibilă. (< fr. éventualité)
9. [Șăineanu, ed. VI] eventualitate f. 1. caracterul lucrului eventual; 2. eveniment nesigur.
10. [Scriban] *eventualitáte f. (d. eventual; fr. éventualité). Întîmplare, lucru care se poate întîmpla: ĭa-țĭ cortelu pentru orĭ-ce eventualitate.
11. [DOOM 3] eventualitate (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. eventualității; pl. eventualități
12. [DOOM 2] eventualitate (-tu-a-) s. f., g.-d. art. eventualității; pl. eventualități
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL