1. [DEX '09] EVENTIV, -Ă, eventivi, -e, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.
2. [MDA2] eventiv, ~ă sn, a [At: DM / Pl: ~i, ~e / E: fr éventif] 1-2 (Grm; șîs verb reflexiv ~) (Verb reflexiv) care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiecul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea.
3. [DEX '98] EVENTIV, eventive, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.
4. [DLRLC] EVENTIV, eventive, adj. n. (În expr.) Verb reflexiv eventiv = verb la diateza reflexivă care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că se transpune în altă stare decît aceea în care se găsea. «A se întrista» e un verb reflexiv eventiv. ◊ (Substantivat) Eventivul este foarte apropiat de incoativ. GRAM. ROM. I 247.
5. [DLRM] EVENTIV, eventive, adj. n. (În expr.) Verb reflexiv eventiv (și substantivat) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decît aceea în care se găsește. – Fr. éventlf.
6. [DN] EVENTIV adj.n. Verb reflexiv eventiv (și s.n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. [< fr. éventif].
7. [MDN '00] EVENTIV adj. verb reflexiv ~ (și s. n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. (< fr. éventif)
8. [DOOM 3] eventiv1 adj. m., pl. eventivi; f. eventivă, pl. eventive
9. [DOOM 3] eventiv2 s. n., pl. eventive
10. [DOOM 2] eventiv1 adj. m., pl. eventivi; f. eventivă, pl. eventive
11. [DOOM 2] eventiv2 s. n., pl. eventive
12. [DTL] EVENTIV, -Ă adj. (< fr. éventif): în sintagma reflexiv eventiv (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL