1. [DEX '09] EURISTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.
2. [MDA2] euristic, ~ă [At: LM / V: (înv) h~ / P: e-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr heuristique] 1 sf Parte a metodologiei care se ocupă cu analiza metodelor folosite în descoperirea noilor cunoștințe. 2-3 sf, a (Metodă pedagogică de predare) care urmărește obținerea de la elevi a noilor cunoștințe, în urma unui dialog orientat Si: maieutică. 4 a Care aparține euristicii (2). 5 a Referitor la euristică (2). 6 a Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi.
3. [DEX '98] EURISTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. (Rar) Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.
4. [DN] EURISTIC, -Ă adj. (Despre procedee metodologice) Care duce prin întrebări la descoperirea unor adevăruri noi. [Pron. e-u-. / < fr. euristique].
5. [MDN '00] EURISTIC, -Ă I. adj. referitor la euristică. ◊ (despre procedee metodologice) care, prin întrebări, duce la descoperirea unor adevăruri noi. II. s. f. metodă de studiu și de cercetare prin descoperire; arta de a duce o dispută în scopul de a descoperi adevărul. (< fr. euristique)
6. [Scriban] *eŭrístic, -ă adj. (d. vgr. eurisko, găsesc). Care-l face pe elev să afle adevăru răspunzînd întrebărilor.
7. [DOOM 3] euristic (care servește la descoperire) (desp. e-u-) adj. m., pl. euristici; f. euristică, pl. euristice
8. [DOOM 2] euristic (e-u-) (care servește la descoperire) adj. m., pl. euristici; f. euristică, pl. euristice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL