1. [DEX '09] EUDEMONISM s. n. Doctrină morală care consideră că scopul conduitei umane este fericirea. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémonisme.
2. [MDA2] eudemonism sn [At: LM / P: e-u~ / E: fr eudémonisme] 1 Concepție etică ce pune la baza moralei năzuința omului spre fericire. 2 (Liv) Năzuință a omului spre fericire.
3. [DEX '98] EUDEMONISM s. n. Concepție etică și principiu care pune la baza moralei năzuința spre fericire. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémonisme.
4. [DN] EUDEMONISM s.n. 1. Concepție, teorie morală fundată pe principiul că fericirea este binele suprem. 2. (Liv.) Năzuință a omului spre fericire. [Pron. e-u-. / < fr. eudémonisme, cf. gr. eudaimonia – fericire].
5. [MDN '00] EUDEMONISM s. n. concepție etică care urmărește năzuința omului spre fericire. (< fr. eudémonisme)
6. [DOOM 3] eudemonism (desp. e-u-) s. n.
7. [DOOM 2] eudemonism (e-u-) s. n.
8. [DE] EUDEMONÍSM (< fr.; {s} gr. eudaimonia „fericire”) s. n. Concepție sau doctrină morală care consideră că scopul conduitei umane este fericirea, obținută însă printr-o viață dominată de rațiune, și nu de plăceri efemere (Epicur, Helvetius, Diderot, Feuerbach ș.a.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL