1. [DEX '09] ETOLĂ, etole, s. f. 1. Podoabă alcătuită dintr-o fâșie de lână sau de mătase ornamentată cu o cruce, purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios. 2. Fâșie lată de blană, purtată de femei în jurul gâtului sau al umerilor. – Din fr. étole.
2. [MDA2] etolă sf [At: SEVERIN, S. 53 / Pl: ~le / E: fr étole] 1 Fâșie lungă de mătase sau de stofă, brodată cu motive religioase, pe care preoții catolici o poartă petrecută pe după gât în timp ce oficiază o slujbă religioasă Cf paliu1, patrafir, orar1. 2 Eșarfă lungă de blană purtată de femei petrecută pe după gât și lăsată să atârne în față, peste haine.
3. [DEX '98] ETOLĂ, etole, s. f. 1. Podoabă alcătuită dintr-o fâșie de lână sau de mătase, purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios. 2. Fâșie lată de blană, purtată de femei în jurul gâtului sau al umerilor. – Din fr. étole.
4. [DLRLC] ETOLĂ, etole, s. f. 1. Podoabă, constînd dintr-o fîșie lată de lînă sau de mătase, purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios. 2. (Învechit) Fîșie lungă de blană purtată de femei la gît, peste haină.
5. [DLRM] ETOLĂ, etole, s. f. 1. Podoabă constînd dintr-o fîșie de lînă sau de mătase, purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios. 2. (Înv.) Fîșie lungă de blană purtată de femei în jurul gîtului, peste haină. – Fr. étole.
6. [DN] ETOLĂ s.f. Fîșie lată de mătase, purtată ca podoabă în timpul serviciului religios de preoții catolici. [< fr. étole].
7. [MDN '00] ETOLĂ s. f. 1. fâșie lată purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios. 2. eșarfă de blană purtată de femei. (< fr. étole)
8. [DOOM 3] etolă s. f., g.-d. art. etolei; pl. etole
9. [DOOM 2] etolă s. f., g.-d. art. etolei; pl. etole
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL