1. [DEX '09] ETERNIZA, eternizez, vb. I. Tranz. A face să dureze fără sfârșit, să dăinuiască veșnic, să rămână în amintirea posterității. – Din fr. éterniser.
2. [MDA2] eterniza [At: HASDEU, I. V., 169 / V: (înv) ~isa / Pzi: ~zez / E: fr éterniser] 1 vt A face să dureze la nesfârșit. 2 vt A face să devină etern Si: a perpetua. 3 vt A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor Si: a imortaliza, (înv) a înveșnici. 4-5 vt A prelungi în timp o stare (sau durata unei acțiuni) Si: a tărăgăna. 6-7 vr A rămâne într-un loc pe timp îndelungat (sau pentru totdeauna). 8-9 vtr (Rar) A rămâne (sau a face să rămână) la nesfârșit într-o anumită stare (spirituală).
3. [CADE] * ETERNIZA (-izez) I. vb. tr. 1 A face să dureze fără sfîrșit: a-și ~ numele, gloria ¶ 2 A lungi peste măsură, a tărăgăna: ~ un proces, un război. II. vb. refl. 1 A dura fără sfîrșit, a sta vecinic, a se perpetua: abuzurile se eternizează ¶ 2 F A nu mai pleca, a nu se mai mișca dintr’un loc [fr.].
4. [CADE] *ETERNIZA (-izez) I. vb. tr. 1 A face să dureze fără sfirșit: a-și ~ numele, gloria ¶ 2 A lungi peste măsură, a tărăgăna: ~ un proces, un războiu. II. vb. refl. 1 A dura fără sfîrșit, a sta vecinie, a se perpetua: abuzurile se eternizează ¶ 2 familiar A nu mai pleca, a nu se mai mișca dintr’un loc [fr.].
5. [DLRLC] ETERNIZA, eternizez, vb. I. Tranz. A face să dureze fără sfîrșit, să dăinuiască veșnic, să rămînă în amintirea posterității. Radu Greceanu a avut sarcina să eternizeze splendoarea curții lui Constantin Brîncoveanu. ♦ Refl. (Familiar sau ironic) A rămîne (mai) multă vreme într-un loc, a nu se mai dezlipi dintr-un loc. [Cafeneaua] e caravanseraiul unde toți intră și nimeni nu se eternizează. ANGHEL, PR. 34.
6. [DLRM] ETERNIZA, eternizez, vb. I. Tranz. A face să dureze fără sfîrșit, să dăinuiască veșnic, să rămînă în amintirea posterității. – Fr. éterniser.
7. [DN] ETERNIZA vb. I. 1. tr. A face să dureze la infinit. 2. refl. A rămîne în amintire pentru posteritate. [Cf. fr. éterniser].
8. [MDN '00] ETERNIZA vb. I. tr. a face să dureze la infinit. II. refl. a rămâne pentru posteritate. (< fr. éterniser)
9. [Șăineanu, ed. VI] eternizà v. 1. a face etern: a-și eterniza numele; 2. a face să dureze mult timp, a prelungi indefinit: șicana eternizează procesele.
10. [MDA2] eternisa v vz eterniza
11. [Scriban] *eternizéz v. tr. (d. etern; fr. éterniser). Fac să dureze prea mult timp: mulțĭ avocațĭ eternizează procesele. V. refl. Durez indefinit. Fam. Rămîn prea mult: du-te, dar nu te eterniza acolo.
12. [DOOM 3] eterniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. eternizez, 3 eternizează; conj. prez. 1 sg. să eternizez, 3 să eternizeze
13. [DOOM 2] eterniza (a ~) vb., ind. prez. 3 eternizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL