1. [DEX '09] ESTETISM s. n. Concepție asupra artei și literaturii, care subordonează esteticii toate valorile, exagerând rolul contemplației și al formei de realizare. – Din fr. esthétisme.
2. [MDA2] estetism sn [At: LOVINESCU, S. VIII, 165 / Pl: ? / E: fr esthétisme] 1 Concepție artistică și literară care constă în prețuirea excesivă a frumosului și care se caracterizează prin cultivarea virtuozității formale, a rafinamentului și a unei atitudini exclusiviste. 2 Tendință artistică și literară apărută în Anglia la sfârșitul sec. XIX, ca o reacție împotriva curentului naturist și care susținea teoria „artei pentru artă”.
3. [DLRLC] ESTETISM s. n. Atitudine în fața artei, constînd din prețuirea exclusivă a formei artistice, considerate independent de conținut. Rebreanu se ridica împotriva estetismului, a rafinamentelor stilistice inutile. V. ROM. noiembrie 1953, 298.
4. [DLRM] ESTETISM s. n. Concepție care constă în prețuirea exclusivă a formei artistice, considerată independent de conținut. – Fr. esthétisme.
5. [DN] ESTETISM s.n. (Lit.) Concepție care constă în prețuirea exclusivă a formei artistice, considerată independent de conținut, opusă realității și vieții sociale. [Cf. fr. esthétisme].
6. [MDN '00] ESTETISM s. n. concepție care constă în prețuirea exclusivă a valorii estetice, considerată independent de conținut, opusă realității și vieții sociale. (< fr. esthétisme)
7. [DOOM 3] estetism s. n.
8. [DOOM 2] estetism s. n.
9. [DE] ESTETÍSM (< fr.) s. n. 1. Atitudine care situează rafinamentul sau virtuozitatea formală înaintea tuturor celorlalte valori. 2. Tendință artistică și literară engleză, de la sfârșitul sec. 19, făcând parte din curentul antinaturalist al „artei pentru artă”, ilustrată de personalități ca: W. Morris, O. Wilde, J. Whistler.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL