1. [MDA2] espatriat, ~ă smf, a vz expatriat
2. [DEX '09] EXPATRIAT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.
3. [MDA2] expatriat2, ~ă [At: ISIS (1859), 312/7 / V: (înv) esp~ / Pl: ~ați, ~e / E: expatria] 1-2 smf, a (Persoană) care este obligată să-și părăsească patria de origine. 3-4 smf, a (Persoană) care se expatriază (2) Si: emigrant.
4. [MDA2] expatriat1 sn [At: MDA ms / P: ~tri-at / Pl: nct / E: expatria] 1-2 Expatriere (1-2).
5. [DLRLC] EXPATRIAT, -Ă, expatriați, -te, adj. Care și-a părăsit țara (vremelnic sau pentru totdeauna) stabilindu-se într-o țară străină; emigrant. ◊ (Substantivat) Bucureștii... se lasă a fi dorit pînă la 10 aug... Cam prea mult pînă atunci, pentru un expatriat așa de sentimental. CARAGIALE, O. VII 12. – Pronunțat: -tri-at.
6. [DLRM] EXPATRIAT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.
7. [DOOM 3] +expatriat (emigrant) (desp. -pa-tri-at) adj. m., s. m., pl. expatriați; adj. f., s. f. expatriată, pl. expatriate; abr. (fam.) expat
8. [DE] ESPATRIATUL, gazetă editată la Brașov (mart.-iun. 1849) de Cezar Bolliac. A militat pentru colaborare între revoluționarii români și maghiari împotriva stăpânirii habsburgice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL