1. [DEX '09] ESCHIVA, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unei obligații; a se da în lături, a se feri. ♦ A se retrage pe furiș. – Din fr. esquiver.
2. [MDA2] eschiva [At: TIMPUL (1856), nr. 3, 32 /10 / Pzi: ~vez / E: fr esquiver] 1 vt A evita (o situație dificilă). 2 vr A se sustrage de la îndeplinirea unor obligații. 3 vr A se retrage de undeva fără a fi observat. 4 vt (C. i. o lovitură a adversarului) A evita printr-o mișcare sau o deplasare ușoară și rapidă a corpului.
3. [DLRLC] ESCHIVA, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unui lucru; a se feri. Maria șovăi puțin în prag și se eschivă să ia brațul lui Paul. CAMIL PETRESCU, N. 152. ♦ A se retrage pe furiș, fără a fi observat. Toți se eschivară din jurul său. C. PETRESCU, Î. II 134.
4. [DLRM] ESCHIVA, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unui lucru; a se feri. ♦ A se retrage pe furiș. – Fr. esquiver.
5. [DN] ESCHIVA vb. I. refl. A se sustrage, a se da în lături (stîngaci) de la ceva. ♦ A se retrage pe furiș, evitînd să fie observat. [< fr. esquiver].
6. [MDN '00] ESCHIVA vb. I. refl. a se sustrage de la îndeplinirea unei obligații, a se da în lături, a se feri. ◊ a se retrage pe furiș. II. tr. (sport) a evita o lovitură. (< fr. esquiver)
7. [DEX '09] ESCHIVĂ, eschive, s. f. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. – Din fr. esquive.
8. [MDA2] eschivă sf [At: IORDAN, L. R. A. 498 / Pl: ~ve / E: fr esquive] (Spt) Procedeu folosit în box, pentru a evita o lovitură a adversarului Cf eschiva (4).
9. [DN] ESCHIVĂ s.f. (Sport) Mijloc de a evita o lovitură făcînd diferite aplecări ale capului sau ale trunchiului. [Pl. -ve. / < fr. esquive].
10. [MDN '00] ESCHIVĂ s. f. eschivare. ◊ (box) mijloc de a evita o lovitură prin deplasarea corpului, aplecarea capului etc. (< fr. esquive)
11. [DCR2] eschivă s. f. Eschivare ◊ „Firește că afirmațiile îndrăznețe ale acestora din urmă rămân acțiuni solitare atât timp cât plenul Sinodului, deprins cu eschiva istorică și prudența strategiei de supraviețuire, întârzie să-și asume noua postură [...]” R.l. 3031 V 92 p. 7 (cf. fr. esquive)
12. [DOOM 3] eschiva (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă eschivez, 3 se eschivează; conj. prez. 1 sg. să mă eschivez, 3 să se eschiveze; imper. 2 sg. afirm. eschivează-te; ger. eschivându-mă
13. [DOOM 2] !eschiva (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se eschivează
14. [DOOM 3] eschivă s. f., g.-d. art. eschivei; pl. eschive
15. [DOOM 2] eschivă s. f., g.-d. art. eschivei; pl. eschive
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL