1. [MDA2] esceptare sf vz exceptare
2. [DEX '09] EXCEPTA, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter.
3. [DEX '09] EXCEPTARE s. f. Acțiunea de a excepta și rezultatul ei. – V. excepta.
4. [MDA2] escepta v vz excepta
5. [MDA2] esepta v vz excepta
6. [MDA2] excepta [At: PARAB. 94/9 / V: (înv) esc~, (îvr) ese~ / P: ex-cep~ / Pzi: ~tez / E: fr excepter, lat exceptare] 1 vt A lăsa deoparte Si: (înv) exceptarisi, (îvr) excepționa. 2 vt A nu cuprinde. 3 vt A nu socoti. 4 vt A exclude. 5-6 vir A face excepție de la o regulă, normă. 7 vr (Înv) A se separa. 8 vi (Jur; rar) A ridica într-un proces unele obiecții, prin care apărarea urmărește să fie respinsă acțiunea sau amânată judecata Si: (înv) exceptălui, (iuz) exceptarisi.
7. [MDA2] exceptare sf [At: ANTONESCU, D. / V: (înv) esc~ / P: ex-cep~ / Pl: ~tări / E: excepta] 1 Lăsare deoparte. 2 Neincludere. 3 Nesocotire. 4 Excludere. 5 Facere a unei excepții de la o regulă, o normă. 6 (Înv) Separare. 7 Ridicare într-un proces a unor obiecții Cf excepta (8).
8. [CADE] * EXCEPTA (-tez) vb. tr. A lăsa afară, a nu socoti, a scoate din număr, a nu ține seamă: dacă vom excepta vreo două, trei județe din Moldova, agricultura nu... a ieșit încă din starea primitivă (I.-GH.) [fr.].
9. [CADE] *EXCEPTA (-tez) vb. tr. A lăsa afară, a nu socoti, a scoate din număr, a nu ține seamă: dacă vom excepta vre-o două, trei județe din Moldova agricultura nu... a ieșit încă din starea primitivă I. -GH. [fr].
10. [DLRLC] EXCEPTA, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti, a exclude.
11. [DLRLC] EXCEPTARE s. f. Acțiunea de a excepta.
12. [DLRM] EXCEPTA, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Fr. excepter.
13. [DLRM] EXCEPTARE s. f. Acțiunea de a excepta.
14. [DN] ESCEPTA vb. I. v. excepta.
15. [DN] EXCEPTA vb. I. tr. A lăsa deoparte, a nu socoti, a exclude. [Var. escepta vb. I. < fr. excepter, cf. lat. exceptare – a lua din...].
16. [DN] EXCEPTARE s.f. Acțiunea, faptul de a excepta. [< excepta].
17. [MDN '00] EXCEPTA vb. tr. a lăsa deoparte, a exclude. (< fr. excepter, lat. exceptare)
18. [Șăineanu, ed. VI] exceptà v. a nu ținea seamă, a pune în afară de.
19. [Scriban] *exceptéz v. tr. (fr. excepter, d. lat. ex-ceptare, frecŭentivu d. ex-cipere, a lua din, a excepta. V. con-cep). Nu cuprind în, nu consider în: moartea nu exceptează pe nimenĭ.
20. [DOOM 3] excepta (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 1 sg. exceptez, 3 exceptează; conj. prez. 1 sg. să exceptez, 3 să excepteze
21. [DOOM 3] !exceptare (excludere) s. f., g.-d. art. exceptării; pl. exceptări
22. [DOOM 2] excepta (a ~) (a exclude) vb., ind. prez. 3 exceptează
23. [DOOM 2] exceptare (excludere) s. f., g.-d. art. exceptării
24. [IVO-III] exceptez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL